Muntii PLOPISULUI (Muntele SES) - Alpinet.org :: Ghidul tau montan : Cazare : Trasee : etc.

localizare - noutăţi - acces în zonă - obiective turistice - hărţi - trasee - cabane - fotografii - salvamont - articole - gps - discuţii

Ştiri

Nu există informaţii

Localizare şi descriere generală

Muntii Plopisului, cunoscuti in literatura geografica si sub denumirea de Muntii de Arama sau Muntele Ses, fac parte din Carpatii occidentali si sunt situati in partea nord-vestica a acestora. Infatisarea lor de ansamblu este aceia a unei culmi unitare si prelungi (cca 40 km lungime si 12-15 km latime) care incepe in zona defileului Crisului Repede la V de Ciucea si se desfasoara spre N-V, pierzand treptat din inaltime, pana pe aliniamentul localitatilor Derna - Voievozi - Borumlaca.

Delimitarea los se face cu usurinta, deoarece ei se prezinta sub forma unui horst, inconjurat de zone mai coborate cu aspect depresionar. Fundamentul geologic al muntilor Plopis il reprezinta cristalinul autohton al Muntilor Bihorului, acoperit partial de o cuvertura sedimentara constituita din sisturi argiloase cafenii cu intercalatii de marnocalcare, conglomerate si calcare dolomitice (Ciornei 1953, Krautner 1940). In dealurile piemontane care tivesc bordura muntilor Plopis, predominante sunt depozitele sedimentare mio-pliocenice, reprezentate prin conglomerate, marne, gresii si argile nisipoase.

Vaile care dreneaza acesti munti sunt in general adangi si inguste, puternic umbrite mai ales cele de pe versantul nordi, si cu un topoclimat mai rece si mai umed. Raurile mai importante de pe versantul nordic, care apartin bazinului hidrografic al Barcaului, sunt urmatoarele: valea Tolpitei, valea Boului, valea Iazului, valea Mare, valea Alba, valea Bistra si valea Fizesului. Cele mai importante vai de pe versantul sudic sunt: valea Borodului, valea Rachitilor, valea Omului, valea Gepis, valea Pestis, valea Morii, valea Sinteului si ele apartin bazinului hidrografic al Crisului Repede (Mihailescu 1963; Codlea 1972). In luncile acesto vai se intalnesc de obicei soluri aluviale care s-au format de depozite aluviale sau aluvio-coluviale, de textura variata, necarbonatice.

Bibliografii:
Gh. Coldea, Flora si vegetatia Muntilor Plopis (teza de doctorat), Cluj, 1972