Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Prin cheile Bucegilor

Bookmark and Share

Prin cheile Bucegilor

Cheile Zănoagei, Orzei, Tătarului sunt câteva din etapele unui weekend reuşit petrecut în partea sudică a Bucegilor.

Trecând peste Vârful cu Dor de la Cota 2000 şi parcurgând lejer pajiştile şi vâlcelele pitoreşti (Izvorul Dorului, Clinului) cale de 2 ore,  întâlnind ici şi colo stâne şi ciobani prietenoşi, am ajuns pe culmea Nucet, de unde se putea zări, în toată splendoarea lui, lacul Bolboci - prima etapă a călătoriei noastre. Drumul până la lac, de vreo 45 min., s-a dovedit îmbietor, şerpuind când prin pădure, când printr-un luminiş, în triluri de păsări şi freamătul frunzişului. Odată ajunşi pe malul lacului, priveliştea îţi taie răsuflarea: parcă e o oază de semi-sălbăticie, de virginitate a naturii, străpunsă doar de imaginea cabanei care se zăreşte pe malul opus şi de barajul înălţat de om. Înconjurând agale lacul şi traversând faleza digului, am ajuns la cabana Bolboci cu dorinţa de a ne caza şi a porni fără rucsaci spre obiectivele din apropiere. Preţurile variază în funcţie de confort (300.000 lei pt. o pers. în camera cu 3 locuri, dar şi 150.000 lei la comun, în dormitoare de 12 locuri), iar masa este de-a dreptul delicioasă şi relativ ieftină.

După un popas binevenit, am pornit spre Scropoasa (unde se află un lac de un verde ireal şi cabana cu acelaşi nume de pe malul său), trecând prin cheile Zănoagei pe care le-am traversat în 50 min. Peisajul e superb, cu versanţi abrupţi, poteca şerpuind de-a lungul apei care se prăvale cu zgomot prin câteva cataracte pe care le-am surmontat lejer, trecând podeţele degradate, amenjate cu mult timp în urmă. Vegetaţia deasă şi, pe alocuri, înaltă ne-a dat senzaţia străbaterii unei "mini-jungle" montane. Cheile fac parte din Rezervaţia Zănoaga, pe brânele şi grohotişurile sale calcaroase crescând specii ocrotite. Deodată, valea Ialomiţei s-a lărgit şi am pătruns în arealul zonei Scropoasa, un perimetru întrucâtva sălbatic, doar 2-3 case "ţinând companie" cabanei. Principalul obiectiv l-a reprezentat cheile Orzei, foarte abrupte şi dificil de parcurs, întrucât valea Ialomiţei este foarte îngustă aici. Ne-am aventurat pe deasupra, pe traseul ce duce la Dobreşti, şi doar până într-un anumit punct, întrucât accesul este interzis şi periculos, aici fiind executată o lucrare hidroenergetică. Parcă eram nişte exploratori cercetând desişurile necălcate de om... Drumul de întoarcere l-am făcut pe traseul cel mai scurt, adică tot prin cheile Zănoagei, admirând iarăşi, la tot pasul, frumuseţea locurilor.

După o noapte linştită la cabana Bolboci, am pornit a doua zi dis-de-dimineaţă spre Padina. Am înconjurat lacul vreo două ore pe un drum de maşină desfundat dar practicabil, până am ajuns la următorul obiectiv al periplului nostru: cheile Tătarului. Din zare, răsăritul soarelui se reflecta miraculos printre versanţi, făcându-ne să grăbim pasul ca să prindem "întâlnirea cu lumina" lui. Faţă de cheile Zănoagei, Cheile Tătarului sunt mai mici dar apropierea lacului îi conferă un farmec aparte, iar drumul amenajat trece chiar prin mijlocul lor, astfel încât nu-ţi poţi da seama cu adevărat de măreţia naturii. Dar intuieşti de la baza versanţilor stâncile spectaculoase în formă de turnuri.

Odată străbătute şi aceste chei, au urmat cheile Coteanu, nesemnificative, după care s-a deschis platoul larg al Padinei. Dar, mai întâi, am dat de un perimetru în construcţie, Complexul Coteanu, dincolo de care se află cabana Diana, înconjurată de căsuţe. Noi ne-am îndreptat întins spre cabana Padina, punct de plecare spre complexul Peştera, cu schitul de acolo, din arealul cheilor Ialomiţei.

După un mic-dejun copios la Padina, într-o ambianţă plăcută şi civilizată (peisaj superb, zi însorită, "cortişti" de-abia treziţi), am pornit la drum, trecând prin apropierea intrării în Valea Horoabei - traseu greu accesibil, interzis turiştilor, ale cărui împrejurimi se constituie într-o altă rezervaţie a Bucegilor, rezervaţia Peştera Ialomiţei. Intuiam frumuseţile ispititoare de pe teritoriul oprit...

Drumul spre Peştera Ialomiţei cu schitul din interior este asaltat tot timpul de "pantofari", aşa încât, după un popas binevenit pentru admirarea versanţilor cheilor Peşterii, ne-am avântat în urcuş pe piciorul Cocora, traseu ce pleacă din spatele hotelului Peştera, aşa-numitul "Drum al lui Buimăloiu", marcat cu bandă albastră.

După un urcuş susţinut de vreo 20-30 min., am ajuns la liziera pădurii, într-un mic platou cu arbori  doborâţi, de unde poţi pierde lesne marcajul, dacă nu întâlneşti vreun localnic (cioban sau muncitor forestier) care să te îndrume. Mergând lejer vreo oră prin pădure până la golul alpin, dincolo de Vâlcelul Cocora, ne-am oprit pe "plaiul lui Păcală" ca să culegem cimbrişor de munte şi să pozăm genţiene albastre.

Odată ajunşi la cabana-hotel Piatra Arsă, ne-am înscris iarăşi pe "bulevard", până spre muntele Furnica, înroşit de atâţia rhododendroni înfloriţi. Ne-am tăvălit printre ei şi am făcut poze, pătrunşi de mireasma lor îmbietoare.

Îmbietoare au rămas în amintirea noastră şi clipele minunate petrecute în cheile din Bucegi, într-un weekend însorit de sfârşit de iunie.

     

Adina şi Bogdan Baranovschi

Autor: Adina și Bogdan Baranovschi
Înscris de: Bogdan Baranovschi
Vizualizări: 25306, Ultima actualizare: Miercuri, 6 Iul 2005



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BUCEGI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Busteni-Cabana Caminul Alpin-Plaiul Muntisorul-Poiana Vaii Cerbului-Poiana Pichetul Rosu-La Prepeleac-Cabana Malaiesti

 

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii