| Galeria Foto Alpinet |
Din povestirile unui vânător: „Dl. R. ridică arma și trage în mijlocul strofei cucoșului, o dată, de două ori. Cucoșul cântă înainte. Termină o strofă, începe alta, o termină și pe aceasta... în vreme ce dl. R. se scotocea grăbit prin buzunare după cartușe; să-și încarce arma din nou. Pe când se grăbea să găsească cartușele, spre mirarea noastră mare, deodată cocoșul tace și se rostogolește la pământ prin cetini la vale. Împușcătura mortală nu a fost in stare să-l trezească din lumea lui de visuri; și-a irosit ultimele puteri ca să-și continue cântecul; a murit fără să simtă groaza morții” Un caz și mai curios: „Cocoșul cade rănit fără să moară. După ce paznicul îl prinde cu greu, îl aduce acasă fără să-l omoare, cum cere datina vânătorească. În tot drumul până acasă, și apoi acolo în mijlocul nostru, care priveam ca la o minune, cocoșul cânta strofa lui de dragoste, pare că era în crucea bradului și nu în brațele paznicului.” (I. Simionescu, Fauna României) |
| Galeria Foto Alpinet |
| 1-20 din 1785 | > [21-40] [41-60] [61-80] >> | |
| 1-20 din 1785 | > [21-40] [41-60] [61-80] >> | |