Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Fagaras 2002

Bookmark and Share

Fagaras 2002 - Prima zi

Am fost urmariti de ghinion de la bun inceput. Trebuia sa plecam 8, dar unul a renuntat din gara Craiova. De ce, nici pana acum nu am aflat. In tren, cu toate ca am ajuns cu o jumatate de ora mai devreme, nu am mai gasit compartimente libere. Si am nimerit intr-un vagon, in care majoritatea compartimentelor aveau rupte suporturile pt bagaje. Asa ca rucsacii nostri stateau pe banchete, iar noi pe culoar. Cand am coborat in halta Podu Olt, altul si-a agatat rucsacul in scara, si l-a rupt. L-a ancorat el, dar i s-a cam taiat. Am mers 5 km pe jos pana in satul  Sebesul de sus, de unde incepe urcusul spre fosta cabana Suru. Era o splendoare de nori si ceata pe creste, de imi venea sa mor de ciuda. In sat ne-am intalnit cu niste nemti care coborau de la Suru, care ne-au spus ca ploua de rupe pe creste. Beton...

 

De aici, unul din cei 4 care se mai hotarasera initial sa vina cu noi si cel cu rucsacul rupt au renuntat si ei. Asa ca am mai ramas eu, fratele meu, Alin, Daniel si inca unul din cei 4, Bogdan (Falco) singurul care a mai ramas in grup. Deci 5, numarul perfect de mers pe munte, mai ales ca eram cei mai buni 4 prieteni, iar Falco s-a integrat destul de repede. Am inceput urcusul, s-a facut o vreme superba... totala amagire. Daca am fi stiut ce ne asteapta, poate ne-am fi intors si am fi incercat alta data. Norii s-au risipit, a rasarit soarele. Nici macar pe varfuri nu mai erau nori. Urcusul spre Suru insa ne-a cerut mult efort.

 

De aici a inceput spectacolul: in primul rand peisaje superbe, cum numai in Fagaras poti sa vezi (de o salbaticie impresionanta!). Apoi, Alin a facut o intindere musculara, exact la jumatatea urcusului, in padure. Hai ca am inceput bine. Ne-am oprit, a dat cu Ben Gay, a luat o fiola de algocalmin, am pornit, dar la prima portiune mai dificila iar l-au luat durerile. Prima lui tura pe munte a fost in Fagaras, dar nu prea se anunta o reusita pt el.

Mi-am adus aminte atunci de prima noastra tura cu adevart pe munte, care a fost in Bucegi, in anul 2000 inainte de a da examenul la facultate. In tren, in drum spre Busteni, l-am intalnit pe Daniel, care era cu verisoara lui si nu avea chef sa urce (in tren ne-am vazut pt prima data). Dar pana in Busteni s-au razgandit. Am vrut sa urcam cu telecabina, dar era o coada de vreo 300 m. Asa ca ne-am hotarat sa urcam pe jos, fara sa stim mare lucru despre traseu. In fata noastra nu se vedea dacat un perete de stanca! Am urcat pe Valea Jepilor pana la cabana Caraiman, si de acolo pana la Babe unde am innoptat. Dar ce am vazut pe Valea Jepilor, nu pot sa descriu in cuvinte. Cei care au trecut pe acolo stiu despre ce vorbesc... iar cei care nu au fost, oricat m-as stradui tot nu as putea sa-i fac sa inteleaga. De atunci nu am mai ajuns deloc pe la mare, si de fiecare data cand fac rost de ceva bani, zbor pe varful muntilor. Nicaieri nu ma simt mai bine, mai liber sau mai fericit! Este atat de superb sa strabati muntii cu rucsacul in spate, niciodata sa nu te uiti inapoi, sa nu te intorci pe acelasi drum, sa mergi tot inainte, sa ai cei mai buni prieteni langa tine si sa nu iti pese de nimic. Dupa fiecare colt, dupa fiecare stanca sa descoperi mereu ceva nou, sa te lasi coplesit de frumusetea si de salbaticia peisajului.

De la Babe am fost pe varful Omu iar apoi am coborat la Hotel Pestera si ne-am cazat la schitul de la manastire. De 10 ori mai ieftin decat la Hotel, si nu am avut nimic de reprosat pt conditii. Singurul "inconvenient" a fost informatia despre vizita inopinata a lui mos Martin cu o seara inainte pe la grajdul preotului. Apoi am pornit spre cabana Miorita, cu dorinta de a face un mic ocol pana la cascada vanturis. Dar, pana in locul in care poteca coteste la stanga spre cabana Valea cu Dor, nu era urma de apa in vadul paraului. Am zis: "Uite, pe aici trecea paraul care forma cascada Vanturis". Lipsa ploii, a ucis paraul. La fel ca si paraurile, sufletul omului are si el nevoie de un anumit fel de ploaia: speranta, credinta, ratiune de a fi. Daca acestea lipsesc, sufletul moare desi trupul continua sa mai traiasca. Cei din jur ar putea atunci spune: "Ia te uita, in acest trup chiar a trait cineva". Speranta o avem toti, pt ca se zice ca ea moare ultima. Eu insa mi-am regasit credinta si ratiunea de a fi aici, in mijlocul muntilor. Si de aceea ma intorc de cate ori am ocazia.

 

Dar sa ma intorc la povestea din Fagaras.

Cu chiu, cu vai, am ajuns si sus la fosta cabana Suru. Acum nu mai este decat refugiul, dar datorita alergiei fratelui meu la praf si mucegai (iar acel refugiu nu duce lipsa de praf) ne-am instalat corturile. Nu eram singuri acolo. Mai erau doi alpinisti din Sibiu care au dormit in refugiu, si inca 3 persoane din Sibiu care stateau in cort. Am prins o vreme superba seara acolo. Varfurile care se zareau si salbaticia vailor de o parte si de alta a locului de campare ne-au impresionat. Vedeam varful Suru si salbatica vale a paraului Moasa. Stiam ca undeva mai jos, sub varful Suru, este o stana, dar nu am putut ghici unde anume ar fi fost un loc pt o stana. Prea parea inaccesibila zona! Rar vezi asa ceva.

Noaptea am avut o priveliste destul de frumoasa asupra orasului Sibiu si a Transilvaniei. Transilvania. Ce nume frumos! Cand spui Transilvania, te gandesti la un tinut impadurit. Dar oare ce s-a intamplat cu padurile dintre Sibiu si Cluj? Cat am mers cu masina acum in toamna, din Sibiu pana in Cluj nu am zarit nici macar un palc de copaci izolati. Numai dealuri neimpadurite si pasuni cat vedeai cu ochii. Nu au existat pe acolo paduri, sau...? Am simtit ca sunt cu adevarat intr-un tinut padurit, in zona dintre Sibiu si Sighisoara.

Am facut focul cu ceva dificultate pt ca erau lemnele ude si verzi. Noaptea, am fost invadati de soarecii aciuati in gramada de lemne care a ramas probabil de cand exista cabana. Nu ne-a trecut prin cap sa agatam mancarea in copaci... J A fost teroare.

 

Autor: Claudiu Craciun
Înscris de: Claudiu Craciun
Vizualizări: 4717, Ultima actualizare: Sâmbătă, 7 Dec 2002



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii FAGARASULUI  
Comentariu
Fără foto daniel roncea, Sâmbătă, 28 Dec 2002, 4:43

Draga Claudiu,
Am citit cu placere articolul tau. Nu trebuie sa fii suparat ca Maria Sa Muntele nu te-a lasat sa te bucuri de splendorile lui. Te sfatuiesc sa te reintorci in Fagaras cat de curand, ptr. ca daca vei prinde vreme buna nu vei regreta. Eu am fost ultima oara la sfarsitul lui nov.2002 si am prins o vreme excelenta. Au fost momente de vis!! am facut traseul Cab. Capra-V. Capra-Fereastra Zmeilor-La 3 pasi de moarte-Monumentul Nerlinger-Vf. Arpasul Mare si retur.. Am prins niste imagini de neuitat! Asa ca iti doresc sa te intorci acolo cat mai curand. Poate ar fi bine sa consulti buletinul meteo din alpinet sa ai mai multe sanse. La multi ani! Si trasee cat mai multe! Numai sanatate, bucurii si impliniri in noul an 2003. Si poate, cine stie, facem o tura impreuna. Cu simpatie, Dan R :-D

Claudiu Craciun Claudiu Craciun, Sâmbătă, 28 Dec 2002, 13:12

Pt Daniel Roncea
Departe de mine gandul de a fi suparat pe Maria Sa Muntele. Mai ales pe Fagaras!:-D Abia astept sa ma reintorc... din pacate nu am experienta necesara si nici echipamentul pt o tura de iarna in Fagaras, asa ca sunt nevoit sa astept primavara. Abia astept sa ajung din nou acolo unde ma simt cel mai bine, adica pe munte. Cand ma aflu la inaltime, pot vedea cat de mici sunt toate in jurul meu. Bucuriile si tristetile nu mai sunt atat de importante:-D. Ceea ce am cucerit sau am pierdut ramane acolo, jos. Din varful muntelui pot vedea cat de mare este lumea si ce orizonturi largi se deschid.
La anul, pe la inceputul lui august, o sa mai incercam inca o data sa facem creasta Fagarasului, incepand tot din satul Sebesul de Sus, pe la Suru si pana pe Moldoveanu. Ramane de vazut daca o sa coboram prin portita Vistei pe Valea Vistei Mari spre Vistea de sus, sau pe unde imi doresc eu cel mai mult: Valea Rea. Sper ca de data asta sa reusim. Pana atunci vad eu pe unde mai ajung, asa pt incalzire:-D
La multi ani, trasee cat mai multe, un an nou fericit in care sa ti se indeplineasca toate dorintele si, parafrazand un superb spot publicitar, la anul sa nu-ti uiti gandurile frumoase pe care le ai de sarbatori. Si cat mai multa distractie in noaptea dintre ani:-)
PS: Vezi ca ti-am bagat adresa de mail in msn.
Claudiu

Fără foto Ada Hope, Marți, 21 Ian 2003, 2:10

visul meu este de a face fagarasul de la vest la est. si cred ca nu doar al meu.... macar tu ai incercat sa-l realizezi. bravo. mai incearca. eu, cred ca mai trebuie sa astept pana......... nu se stie pana cand. dar viata e plina de surprize placute. ca si muntele, nu???? adriana

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii