Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - O zi la munte

Bookmark and Share

O zi la munte

O ZI LA MUNTE

Plecam la munte. Numai pentru o zi insa. Serviciile, scoala, ne tin legati de oras. Dar tot reusim sa scapam o zi. Luam trenul din Bucuresti, Gara de Nord si ardem de nerabdare sa ajungem la Busteni. In tren, altii ca si noi-grabiti sa ajunga sa vada muntii, si ei tot pentru un week-end. Dar au planuri ceva mai indraznete decat ale noastre: sa ajunga in Busteni cat mai repede si de-acolo sa dea talpa in sus, pana pe platoul Bucegilor. Ne amuzam unii de glumele altora si nici nu simtim cum trece timpul, desi trenul are intarziere cam o ora-linia ferata e in reparatie... In cele din urma ajungem in Busteni, cu 1, 30 ore intarziere. Din gara ne despartim-ei merg direct pe munte, noi sa ne gasim cazare pentru o noapte. Reusim destul de usor, si cum ora e deja inaintata, ne indreptam spre telecabina. Destula aglomeratie: domnisoare cu tocuri, femei cu copii mici in brate, barbati cu beri pt toata familia... Parca luasem tot orasul dupa noi. Si galagie, glume.... Iar peste toate astea, mizerie. Ma gandeam cu groaza ce vor lasa pe munte in urma lor. Poluare fonica, chimica si de tot felul.

In fine, urcam la Babele. Deasupra Vaii seci a Jepilor peisajul este spectaculos. Colturile Jepilor mici apar la fiecare metru de urcus intr-un ranjet salbatic si amenintator. Toata lumea tace si isi tine rasuflarea. Varfurile brazilor par usor de atins cu mana. Trecem pe deasupra vaii unde zarim la un moment dat apele inspumate ale Cascadei Spumoasa - e mult mai spectaculoasa decat Urlatoarea, nu si-a pierdut nimic din farmecul natural, iar peisajul nu cunoaste trecerea hoardelor de turisti iubitori doar de " am fost pe munte" iar nu de natura, de aerul tare al inaltimilor.... Catre Spumoasa am urcat cu alta ocazie, prin padure, pe un traseu nemarcat, dar bine cunoscut de ghidul nostru.

Telecabina urca usor lasand in stanga colturile Jepilor Mici (2143m), iar in dreapta Coltul Berbecului, Cabana Caraiman (2025m). In cele din urma ajungem pe platou. Ne indreptam catre Babe si Sfinx. Aici lume.... Care mai de care mai zgomotosi, cu casetofoane si alte aparate de poluat fonic dupa ei. Un grup de tineri statea cu spatele catre Sfinx si s-ar fi zis ca admira privelistea din fata lor: Grohotisul, Doamnele, Batrana, Piciorul Babei.... Cand ne-am apropiat insa singurul lucru pe care-l admirau era o interpreta la moda acum, aparuta in nu stiu ce revista.... Il salutam politicos pe Lord, saint-bernardul care pare a fi mascota Bustenilor. Si ne indreptam catre Cabana Caraiman. In drum intalnim si alti turisti, pe care fie ii salutam noi, fie ne saluta ei pe noi - daca tot intalnesti un suflet pe munte, de ce sa nu-I dai binete? E un mod de a ne arata respectul reciproc unii fata de altii.... In dreapta si stanga noastra-muntele. Acoperit tot cu flori, care mai de care mai frumoase si mai colorate. Scurte in tulpinita lor, trebuia sa ne aplecam in genunchi ca sa vedem mai de-aproape forma petalelor, sa simtim mirosul lor sau sa facem poze. In departare coatele muntelui erau galbene, cu pete roz, mov, albastre... Luna iunie acoperea stancile de flori. Ajungem la Cabana Caraiman, de unde muntele este ametitor de frumos. Haul care se deschide in fata noastra pare ireal. Telecabina aproape ca nu se mai vede intre munti. Ne ajezam pe iarba, cat mai aproape de buza prapastiei. Alaturi de noi, grupuri de tineri care stau in liniste si par amutiti, ca si noi, de frumusetea muntilor... Adunam flori de papadie uriase - le vom folosi la iarna, la ceai fierbinte. Timpul trece pe nesimtite si vine ora cand trebuie sa ne indreptam catre telecabina si sa coboram, nu fara parere de rau...

Ajungem in Busteni, vanind insa parca de pe alta lume, seara ne plimbam prin oras iar dupa lasarea intunericului pregatim gratarul. Mergem ceva mai sus de Castelul Cantacuzino, pe Valea Fetei, adunam lemne si facem un foc la lumina caruia pregatim gratarul. Facem iepure la protap! Il pregatim cum ne pricepem mai bine: condimente, punem felii de rosii peste el, iar cand e gata rumenit turnam vin si aducem cateva crengi de brad cu care il afumam putin, sa aiba aroma... Gata gratarul... Pe paturi, pe izopren (fiecare ce a avut la indemana), la lumina domoala a focului, stam si povestim. Deasupra noastra, cerul, marginit doar de varfurile ascutite ale brazilor. Mai punem de foc cateva crengi de brad, care imprastie scantei si parfum de rasina... Padurea e intunecata, dar avem in fata focul cald, care nu ne lasa sa simtim nici racoarea usoara a noptii. Crucea Caraimanului nu se mai zarea deloc, dupa un apus de soare extraordinar. Rasare si luna... Focul ne lumineaza fetele incantate ca desi am stat atat de putin, avusesem timp bun si prietenii langa noi; macar ne-am mai potolit dorul de munte...

A doua zi iar la tren si inapoi in Bucuresti...

Autor: cristina tumbea
Înscris de: cristina tumbea
Vizualizări: 14383, Ultima actualizare: Luni, 2 Sep 2002



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BUCEGI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Bran-Valea Simon-Valea Gaura-Stina Gaura

 

Comentariu
Fără foto Val Cri, Marți, 3 Sep 2002, 20:16

La cat mai multe articole! Imi place, ai talent, iar calitatea se imbunatateste cu fiecare articol. Tine-o tot asa! :-D

Fără foto Ciprian Thomas, Joi, 5 Sep 2002, 0:10

Bravo tzie, ai exprimat destul de mult dorul acela mistuitor care ne trage inspre munte la fiecare sfarsit de saptamana. Itzi propun insa sa incerci sa urci pe ,,Podisul Nepal" (asa cum ne place noua sa spunem Platoului Bucegi) si prin sumedenia de vai alpine accesibile tuturor categoriilor de turisti (valea Morarului, valea Costilei, Valea Galbinele, Valea Scorusi, etc.). Ai sa vezi ca sunt si multe alte frumusetzi, nu doar peisajul vazut din telecabina. Sper sa le descoperi cat de curand iar daca problema este doar ca nu ai cu cine......uita-te atenta in tren si ai sa gasesti fetze prietenoase care te pot ajuta sa descoperi frumusetzile muntelui. Ai, apropos, iepurele merge facut si in oala la .......Statzia Meteo Omu, nu ? Crede-ma, mancarea are alt gust acolo. Oricum, sper sa ne intalnim cat mai des in tren si pe munte.

Fără foto cristina tumbea, Joi, 5 Sep 2002, 6:48

multumesc tuturor de incurajari. :-D pur si simplu am simtit nevoia si placere de a impartasi tuturor impresiile calatoriilor pe munte. si cristian,orice fel de mancare are alt gust pe munte....mai ales la omu...:-)

Fără foto Cristian Cîrciu, Joi, 5 Sep 2002, 17:01

Vad ca iti plac Bucegii. Si mie. Cu toate obstacolele pe care le intalnim (si pe care le-ai scris si tu) merita sa "gustam" din frumusetile muntelui. Continua tot asa.

Fără foto nicu cîmpean, Vineri, 13 Sep 2002, 2:20

frumos...la cât mai multe asemenea week-end-uri... Poate ne intâlnim o data...

Fără foto nita bogdan, Duminică, 15 Sep 2002, 1:32

este adevarat ca astfel de calatorii sunt suprinzatoare ptin tainele ei neadulmecate de nimeni cunoscut divinitatii si al carpatilor romanesti. Ma bucur ca sunfete care savarsesc astfel de excursii.

Fără foto Silviu Jitianu, Duminică, 10 Nov 2002, 5:00

Cred ca sint singurul mascul care spune ceva impotriva articolelor tale. Gasind-ul pe cel cu vara 99 am mai cautat si am mai gasit unul la fel de sugestiv: clasa a 2-a primara acum. Daca zici ca i-ti place muntele mergi in oricare alt masiv unde nu este telecabina..... si vei avea alta conceptie despre ceea ce noi numim turism montan, oriunde ne-am afla.
As fi curios daca ai fi semnat cu un nume de baiat ce succes monstru ai fi avut. Si un ultim sfat: dormi o noapte in cort chiar in preaiubitul tau platou al Bucegilor. Si iar ai sa-ti schimbi parerea despre munte. Al tau fan pe veci, Silviu

Cătălin Olteanu Cătălin OlteanuAdministrator Alpinet , Duminică, 10 Nov 2002, 7:12

Silviu - jenant, gramatica (și scrierea corectă a "găsindu-l", "îți place", "îmi permit") se învață înainte de etapa compunerilor.
Două sfaturi:
- asigură-te ca nu trebuie să te duci tu la școală, înainte de a-i trimite pe alții
- înscrie un articol, înainte de a-i critica pe alții.

Claudiu Craciun Claudiu Craciun, Sâmbătă, 9 Aug 2003, 20:05

Din nou, domnul Silviu ma impresioneaza cu al sau comentariu. De data asta se simte lezat de succesul tau la acest jurnal, pt ca e semnat de o fata. Majoritatea celor care urca pe munte (si vad ca incerci sa te lauzi cu oarecare experienta pe munte) stiu ca este dificil, stiu ca cei pe care ii intalnesc sus sunt in majoritate „masculi” si de aceea se bucura cand vad ca mai sunt si fete dornice de a urca pe munte... Intra in constitutia lor sa nu fie la fel de rezistente la efort ca noi, si de aceea poate fi considerata o victorie faptul ca totusi incearca. Daca nu sunt la fel de rezistente, asta nu inseamna ca nu au dreptul sa urce pe munte, pe cai accesibile lor. Daca tu nu stii sa scrii corect romaneste, asta nu inseamna ca nu ai dreptul sa introduci un comentariu pe acesta pagina. Corect? Banuiesc ca esti plin de mandrie ca poti urca pe platoul Bucegilor fara telecabina sau pe orice alt varf de peste 2000 de metri... totusi, nu inteleg de ce nu ne impartasesti si noua din experientele tale montane.
Dumnezeu a lipsit femeia de putere, lasand apararea ei in seama marinimiei barbatilor. Din fericire pt ele, nu toti barbatii sunt la fel de mandri de puterea lor si de intoleranti ca tine.
Gandestete la toate persoanele de gen feminin pe care le cunosti: cate din ele sunt in stare sa urce pe munte? Gandeste-te la toate fetele pe care ai vrut sa le iei cu tine, sus, pe munte, dar nu a fost posibil din cauza lipsei lor de rezistenta la efort. Pariez ca atunci ti-ai fi dorit sa aiba macar vointa lui Cristina! Un grup de prietene de ale mele, vor pleca pe 14 august in Busteni. Timp de 6 zile. Si mi-au zis ca nu o sa urce... si stiu ca nu o sa urce, pt ca e imposibil pt ele sa reziste la un asemenea efort. Asta este. Numai ca le-am sfatuit sa urce macar cu telecabina, macar asa cum a facut Cristina, pt a se putea bucura de frumusetea inaltimilor. Desi sunt in anul 3 de facultate, ele nu au vazut niciodata frumusetea inaltimilor. Ar fi pacat sa fie atat de aproape si sa nu urce, chiar si cu telecabina.
Este un lucru bun ca, desi poate nu au rezistenta necesara pt a urca Valea Jepilor pe jos, au urcat cu telecabina pt a se bucura si ele de frumusetea muntelui. Era dreptul lor. In fond si la urma urmei, pt cei care nu pot sa urce pe jos a fost facuta telecabina... Nu pt cei ca tine, care pot sa urce si pe jos. Cu toate astea, banuiesc ca si tu, pt a mai scurta din efort, te-ai bucurat de serviciile unei telecabine sau ale unui telescaun... in cazul asta, ti-ai pierdut tot hazul...:)

Pt Cristina: scrii in acest jurnal ca ai fost o data si la cascada Inspumata. Eu am vazut-o doar din poteca ce urca pe Valea Jepilor spre cabana Caraiman. Cand am vazut-o, am vrut sa cobor la ea. Insa, de unde ma aflam eu, era imposibil si, in afara de o cazatura zdravana, ruperea unui tricou si cateva zgarieturi nu am obtinut nimic. Abia am reusit sa ma mai intorc la poteca. Daca poti sa imi dai ceva indicatii, despre locul din care porneste poteca spre acea cascada... pt ca eu nu am gasit-o. Si, in 2000, cand am trecut pt prima si singura data pana acum pe Valea jepilor, langa acea cascada am vazut o constructie, un fel de cabana... stii ceva despre acea constructie?
Mi-e dor de un foc de tabara... Nu am mai vazut muntele de exact 22 de zile, de cand am fost pe creasta Parangului. Iar un foc de tabara nu am mai vazut de 23 de zile, de cand am facut unul, anemic, la refugiul Agatat din Parang.

Fără foto Cristian Dogaru, Miercuri, 29 Dec 2004, 23:26

macar o data in viata, Cristina, urca pe jos... in 2000, am urcat Valea Jepilor cu sora mea care la vremea aceea avea 13 ani. si era primul ei traseu! deci, se poate foarte usor face un traseu. iar 6 luni mai tarziu am urcat cu prietena mea (violonista de profesie si o fire foarte ne-sportiva) din Busteni pana la Cruce... tot primul ei traseu. iar de la Cruce am facut platoul pe la Piatra Arsa, pt a cobora in Sinaia pe la Poiana Regala. totul intr-o singura zi.

sa nu ne ascundem in spatele sintagmelor "fetele sunt fragile"... e vorba doar de vointa.

oricum, felicitari pt articol, e un inceput bun. clar feminin. si nu te da batuta. practice makes perfect.

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii