Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Retezat - amintiri din prezent

  • Alpinet
  • Retezat - amintiri din prezent
Bookmark and Share

Retezat - amintiri din prezent

            Duminica, 24 Februarie 2008, Dragobetele. Ne aflam intr-un local din Clopotiva, la poalele Retezatului degustand minunatele retete culinare specifice Tarii Hategului: perechile de virsli si imensele clatite cu branza… Afara este o vreme perfecta de mers la munte…sau de venit in cazul nostru. Sunt inconjurat de multi prieteni din toate locurile tarii: unii din Cluj, altii din Brasov, Bucuresti, Timisoara, Medias, Petrosani. Obosit, dar totodata incarcat cu sentimentul realizarii unei ture fabuloase, unei ture ce tocmai se incheiase, in care n-a lipsit skiul de tura, bivuacul, urcarea la piolet si coltari, vantul puternic si nu in ultimul rand cantecele si voia buna de la focul sobei, gandul imi zboara tot la crestele inzapezite ale Retezatului.

Imi aduc aminte cum a inceput totul, cand Liluska noastra (Lilly Bindeanu) s-a oferit sa organizeze in februarie anul acesta o tura in care sa ne intalnim cu prietenii nostrii din toata tara. Si uite asa s-a hotarat ca in weekend-ul 22-24 feb sa urcam in Retezat. Doua saptamani ne-am hotarat unde sa mergem. Mail-uri peste mail-uri, telefoane peste telefoane, agitatie destul de mare (se vede ca lumea de-abia asteapta sa mearga la munte) au facut ca timpul sa-si piarda din calvarul asteptarii. Initial am propus sa mergem la Refugiul Condor si sa urcam pe Vf. Retezat prin Valea Stevia, dar fiind putine locuri, iar noi anuntandu-ne din ce in ce mai multi am incercat alte variante. Pana la urma dupa multe telefoane in saptamana dinaintea weekend-ului cu pricina, cu chiu cu vai rezervam cateva casutze “neincalzite” la Pietrele; cele “de lux”, cu sobe, erau deja rezervate cu mult timp in urma de o trupa mare din Bucuresti, iar la Gentiana era arhiplin. Nu-i niciun streesss, ca avem toti saci buni!

Si miercuri dupa-masa ma suna Serbanica (Serban Minescu) sa-mi propuna sa urcam de joi noapte si sa facem un bivuac in Saua Ciurila, ca apoi a doua zi sa atacam Vf. Retezat (2485m) pe Culmea Lolaia, sa coboram vineri pe zi la Pietrele si sa-i asteptam pe restul. Excelent! Hotaram pe loc sa plecam joi! Si uite asa ca joi dupa-masa ma intalnesc in Hateg cu Dan Izvoreanu, venit chinuit intr-un autocar din Cluj. Imediat sosesc si prietenii nostrii din Timisoara: Giulia Templfi, Minerva Vincze si Serban Minesc, sofer, care ne iau de la intersectia cu drumul spre Petrosani. Masina este super-incarcata, asa ca Serbanel merge cu atentie si in jur de ora 22 suntem la Carnic, in parcare.

Nu stam mult pe ganduri, ne schimbam, ne luam cele necesare si pornim spre cabana Pietrele. Mini si cu mine pe skiuri de tura, Dan, Serban si Giulia la pas. Povestim, inaintam usor, iar luna plina de pe cer ne indeamna la mai mult. Presimt ca va fi o noapte de neuitat, o noapte in care noi vom adormi in adierea vantului, sub lumina lunii si stralucirea stelelor, in sacii nostrii, in inima muntelui. Ce poti sa-ti doresti mai mult de la o asemenea iesire la munte!? Pentru unii dintre noi este tocmai ratiunea de a fi. Pentru asa ceva traim.

Inainte sa ajungem la intersectia cu traseul de scurtatura spre Gentiana, fetele se simt foarte obosite si hotarasc sa ramana la cabana si sa nu mai urce in creasta. Asa ca pe la ora 12 in latratul cainilor ne facem simtita prezenta la cabana. Doamna cabaniera se trezeste si se duce dupa cheia unei casute. Stam ce stam si dupa ceva vreme apare cu cheia in uimirea lui Dan: “Astia acuma au facut cheia!?!”. Preconizam ca vom mai face cel putin vreo 2 ore pana in sa, asa ca ne punem sa mancam ceva, scurt si repede. Dupa ce le uram noapte buna fetelor plecam la drum. Pe Valea Stanisoara poteca este batuta bine (autostrada, cum zice Dan) asa ca in scurt timp iesim din padure unde ne paraseste si luna, locul fiind ocupat de nori grei si de viscol. Urcarea spre sa a fost cam “dureroasa”. Fiind primul si cu gabaritul cel mai mare ma afund prea tare in zapada traseului spre Saua Ciurila. In fata mea se ofera sa treaca Dan, fiind mult mai usor ca mine, apoi Serban, eu ramanand ultimul. Desi crezand ca va fi o urcare mult mai usoara, mergand pe urmele lor, paradoxul face sa ma afund mai mult. Daca Dan se afunda cam 15 cm in zapada, Serban inca vreo 10, eu intram pana la brau, chiar peste in unele locuri. Dar transpirand excesiv si folosindu-ma si de ultima vitamina din corpul meu ajungem intr-o zona in stanga Seii Ciurila. Locul este plat, putin ascuns de vantul vestic de Culmea Lolaia, ideal pt. bivuac. Este ora 3. Serbanica, cu o minutiozitate tipic inginereasca ce-l caracterizeaza hotareste locul in care sa incepem sapatul. Un loc langa niste jnepeni, ferit, cu vedere spre intreaga vale a Stanisoarei…cei mai…ca la carte! Asa ca luam pioletii si incepem sapatul cu ajutorul lopaticiilor. Zapada este putin grea, dar foarte sfaramicioasa, asadar relativ repede terminam treaba, intindem izolirele si ne inghesuim in sacii de dormit si cei de bivuac. Pacat de vreme, care s-a stricat pe neasteptate si nu ne mai ofera prilejul de a prinde niste cadre pe luna plina. Nu-i nimic. Alta data, cu siguranta. Noaptea a trecut foarte repede, exceptand niste dureri ale picioarelor de la stransul prea tare a sireturilor ghetelor din claparii de tura, dar per ansamblu cu totii am dormit bustean. 

img-020_1

Dimineata ne-am trezit, am facut niste poze, vremea fiind putin mai buna, cu niste ferestre de vreme buna, am mancat ceva, ne-am incalzit cu un ceai si am pornit spre Vf. Retezat, ce-i drept putin cam tarziu, dar avand o zi intreaga la dispozitie.                                                                                                                                                             Incet incet castigam altitudine, iar varful cel retezat incepe sa apara din ce in ce mai clar ca si ka`ba sau locul lui Abraham din traditia islamica, la care aspira toti participantii pelerinajului de la Mecca, dealtfel Vf. Retezat devenind un fel de Mecca al nostru.

la_deal

Ajungem pe Vf. Lolaia Sud, de unde printr-o fereastra de vreme buna avem o panorama superba a varfulurilor Peleaga si Peleguta. O imagine superba care ne face sa saltam de bucurie si sa nu mai simtim vantul puternic. Nu stiu daca putem ajunge pe Vf. Retezat, viscolul este prea puternic.

gemene

Tot aici reusesc sa comunic pe telefon cu fetele, care tocmai ce au pornit de la cabana si gandindu-ne noi, urma sa ne intalnim pe Valea Stanisoara cu ele ceva mai tarziu. Asa a si fost, pt. ca n-am reusit sa atigem varful (vant puternic, iar Dan si Serban nu aveau coltari, asa ca am decis sa ne retragem cu totii, pastrandu-ne resursele pt. ziua urmatoare), iar retragerea am facut-o printr-un valcel pe Valea Stanisoara, unde emotiile nu ne-au ocolit nici de data asta, Dan alunecand o portiune buna la vale prin zapada pe alocuri-intarita si oprindu-se inaintea unor bolovani. Uh! Era cat pe-aci! Dar a trecut cu bine, si am coborat toti cu atentie, iar in vale ne-am intalnit cu fetele iesite la o plimbare.

retrragere

Impreuna ajungem la cabana, unde ne intalnim cu alpinetii veniti din Brasov. Il vad pe geam cum sta ca pisica la caldura pe Emi Cristea si ne face cu mana. Intram in cabana unde ne intalnim si cu Dora si cu Dragos Ionita, toti 3 ajungand de ceva vreme la cabana. Povestind mult (nemaivazandu-ne de ceva vreme) ne tot intrebam pe unde or fi ceilalti, gasca de la Cluj. Deodata in fata cabanei opreste un ratrac, iar din el Djonexx (Ionut Nechita) si compania ne fac cu mana. Noi izbugnind in ras: “Ce oameni!!! sa urci la munte cu ratracu J”                                                    Asa ca intra puhoiu de lume in sala de mese si anume Ana Leoca, Vasi Perju si Ioan Bindeanu, Cristina si Ady Beleanu, Djonexx, Lilly Bindeanu.

Alaturi de noi in sala de mese se mai afla o trupa de vreo 50 de oameni din Bucuresti, care incep sa cante. Noi nu ne lasam mai prejos. Incepem si noi. Cantece, voie buna urari pentru sarbatoritii nostri Ady Beleanu si Minerva Vincze. Seara se incheie la cabanutze unde participam unii ca spectatori, altii ca participanti la o bataie in zapada, la bancuri, cantece si distractie. Ne bagam in saci si parca dupa cateva minute incep alarmele sa sune…este ora 7. Parca n-am dormit decat 5 minute. Dar trebuie sa ne ridicam si sa ne pregatim pentru tura.

Vorbind de mult timp cu prietenii nostrii din Arad: Florin Stana si Silviu Silaghi ce urmau sa vina cu skiurile de tura,  Sorin Rechitan, Ramona Covaciu si Alin Stana urma ca sa ne intalnim la rascruce cu traseul spre Gentiana la ora 8. Asa ca ora 8 ne prinde pe mine si pe Dan la rascruce asteptandu-i pe aradeni (restul inca dormeau), nu inainte de a ne intalni la cabana cu Cristi Flueraru venit de la Bucuresti prin niste combinatii spectaculoase de trenuri, ocazii si curse. Ne intalnim cu aradenii si apar si fetele: Mini pe skiuri, Lilly si Giulia pe jos. Baietii vor sa mearga pe ValeaGalesului, sa urce pe Vf. Papusa (2508m) si sa faca bivuac ori pe varf ori undeva pe langa lac.

IMG_3232

 Initial vroiam sa urcam cu ei, dar gandindu-ne ca pe vale zapada este f mare restu au decis sa mearga spre Gentiana. Am ramas sa merg doar eu cu ei,  dar tinand cont ca va trebui sa ma intorc singur pe vale inapoi nu era prea indicat. Asa ca am sa merg cu restu spre Gentiana (vremea nu este f buna, vantul in creasta este f puternic asa ca se vor intoarce si ei cu siguranta).

Urcam si ajungem la Gentiana, unde ne intalnim cu restul alpinetilor, bem un ceai fierbinte la cabana si discutam. Apoi decidem cu totii sa urcam pana la Bordu Tomii iar apoi cati putem si cat se poate sa urcam mai sus catre Curmatura Bucurei. Pornim si ajungem la Bordu Tomii. Viscol puternic. Astazi vremea nu tine cu noi! Dar facem noi sa fie bine. Asa ca impreuna cu Dan organizez un mic bazar pentru cei 50 de bucuresteni si pentru cei inca cativa care erau la Bordu Tomii…asa ca insiram pe jos tot ce gasim de la pioleti, coltari, bete telescopice, napolitane, biscuiti, apa din camelback, dar spre surprinderea noastra nimeni nu se ofera sa ne cumpere ceva…

grup

Facem ceva poze de grup si plecam spre Curmatura Bucurei,

la_drum

unde treptat ramanem din ce in ce mai putini si ne trezim in fata pantei Curmaturii doar 6: Ana, Dan, Cristif, Ionel, Dragos si cu mine. Echipa de varf cum zice Cristif. Dupa o mica pauza in care ne atasam coltarii, pregatim pioletii si lasam skiurile porim spre varf. Alaturi de noi mai sunt 3 clujeni, care au urcat alaturi de noi. Sau noi alaturi de ei, tinand cont ca unul s-a oferit sa ne faca urme.

jpg

Ceata ne-a insotit pentru putina vreme cam pana la mijlocul urcarii in Curmatura, de unde soarele isi face loc printre norii dusi de vant. Ce frumusete apare in spatele nostru. Culmea Pietrele si Culmea Stanisoara stralucesc in soare si parca ne zambesc. Ajungem si in Curmatura Bucurei, destinatia turei, unde exceptand vantul foarte taios suntem primiti cu un soare extraordinar si cu o priveliste superba. Ce rau imi pare de restul, in special de Emi, care au renuntat pe ultima suta de metri. Dar cu siguranta au prins aceasta fereastra de vreme undeva in coborare pe la Bordul Tomii.

Este trecut de ora 12, spre ora 13 asa ca ne impulsionam si hotaram sa urcam si pe Vf. Custura Bucurei, sa vedem si varful Peleaga. In ciuda vantului care ne taia fatza inaintam ocolim putin urcarea brusca prin partea dreapta, pe unde era zapada mai afanata, numai buna pentru cei fara coltari. Ajungem sub niste bolovani, unde cat de cat suntem mai feriti de vant si ne asezam sa luam o mica gustare si sa bem o gura de apa. Este o priveliste superba asupra Lacului Bucura, Culmii Slaveiului, Retezatului Mic. Imi aduc aminte de regruparile din traseele clasice de alpinism. O priveliste extraordinara, pentru mine cel putin este cea mai mare placere din aceasta tura. E ceva de vis.                                  Pornim spre varf, iar inaintea noastra se afla Ionel si Cristif, care au ales varinata directa, mult mai rapida. A meritat din plin aceasta ocolire in special pentru acel loc de odihna.

scan01_016

Si uite asa ca pe la ora 14 atingem varful, un varf foarte ingust si ascutit. De aici avem o vedere clara asupra varfului Peleaga, care dintre nori apare ca si grandiosul(gigantul) optmiar Annapurna.

image_CRW_5298

Mai stam putin pe varf, facem zeci de poze pe o creasta foarte ingusta, savuram din plin ascensiunea noastra si apoi pornim la vale. Crisitf imi arata un jgheab inghetat pe unde sa coboram, zona fiind un deliciu al coltarilor, sunetul ce se aude in urma “muscaturilor” coltarilor in gheata lucioasa fiind o adevarata splendoare. 

scan01_012

In timp ce coboram ne intalnim cu cei trei clujeni cu care am urcat impreuna in curmatura, au hotarat si ei sa urce pana pe Custura. Ajungem in locul din care am pornit, ne laum la revedere de la Lacul Bucura si de la partea sudica a Retezatului, si coboram atent la vale. Ajungem in locul unde ne-am regrupat inainte de urcare, renuntam la piolet si coltari si trecem pe betze. Eu pe skiuri. Pornim cu totii la vale, Ana cu Dan in fata, iar eu dupa ei. Deodata ajungem intr-o zona in care nu mai distingem nimic, ceata ne-a invaluit din nou. Complet, de data asta.

Incerc cu greu sa urmaresc urmele noastre, dar nu pot defel sa tin pasu`. Pe skiuri am viteza f mare, vantul ma ataca din fata, okelarii imi sunt “tencuiti” din cauza viscolului. Ma opresc si nu mai vad nimic. Imi dau okelarii jos, incercand sa ma indrept cu spatele in directia vantului, sa fiu ocolit. Nu se mai distinge nimic. Este un “white-out” total. Doar soarele de sus se vede foarte vag, in rest nu se mai distinge nimic. Oare asa arata raiul? Nici nu mai stiu incotro sa ma indrept. Sunt pierdut…dar foarte fericit. Iubesc la nebunie toate fenomenele muntelui. Stiu ca oricum vantul va risipi ceata in cateva minute. Incerc sa ma duc putin in partea dreapta, sa urc putin dar parca mergeam in zadar. Nu puteam sa deosebes nimic, nicio culme, nicio vale, absolut nimic. Nici nu stiu unde sunt ceilalti, probabil au ramas intepeniti ca si mine. Pe o astfel de vreme cel mai bine este sa astepti. Dar surpriza, ingerasul meu pazitor de data asta este catzelul de la cabana Pietrele, care ne-a insotit in permanenta in tura.

catzelus

Nu s-a desprins de noi, nici in viscolul puternic din creasta. Ma iau dupa urmele lui si in scurt timp ajung langa stalpul de marcaj banda albastra. Super! Am scapat. Cei din spate cu siguranta vor veni dupa urmele mele si ale catzelului si vor iesi si ei din “purgatoriu”. Urmez in continuare, cu mare atentie catzelusul meu salvator si mai dau de doi baieti, care coborau din Custura, rataciti si ei. Le spun sa vina dupa urmele mele ca am cel mai bun GPS la mine. Si uite asa ca iesim cu totii din ceata, ajung repede la Bordul Tomii de unde ii vad pe ceilalti coborand incet. Mai departe, ocolind jnepenisul si bolovanii, toti copacii din padure ajung la cabana Gentiana.

gentiana

Opresc, ies din legaturile skiurilor si merg in sala de mese, unde aflu ca trupa a coborat mai devreme spre Pietrele. Ma sui din nou pe skiuri, imi iau la revedere de la cei de acolo si gonesc spre cabana. La cabana sunt intampinat de prieteni in sala de mese, povestim si ii asteptam si pe ceilalti, care nu intarzie sa apara.

Mai pe seara putin apare si Florin, care a ales o scurtatura prin padure de la Gentiana si a ajuns mai drevreme la cabana. Dupa inca ceva timp mai ajung si ceilalti doi Silviu si Alin, care au mers pe drum, foarte obositi, dar fericiti, dupa o tura foarte epuizanta. I-am intrebat repede ce tura au facut si ne-au spus ca au urcat prin padure, pe niste urme de skiuri ce ocolesc Taul dintre brazi si continua pe triunghi rosu pana la Lacul Galesu.

ceai

unde au facut o pauza si au mancat sub un bolovan, iar apoi au incercat sa forteze urcarea (fara Sorin, care se intorsese mai repede de la podetul peste Valea Rea) pana pe Papusa, sau daca nu pana la o stana marcata de Florin pe GPS ca sa coboare pe skiuri a doua zi. S-au intors de sub saua Zanoaga, datorita viscolului si vremii rele si au ajuns foarte epuizati la Pietrele.

trupa___gales

Seara ne prinde la foc, la cantece, poante, povesti si multe planuri de viitor.

Intre timp s-a facut dimineata, cu greu ne trezim cu totii si avem parte de o surpriza cu totul neasteptata. Afara este o vreme extraordinara, un soare puternic si o adiere usoara a vantului. De ce trebuie tot timpul sa plecam de la munte pe vreme frumoasa.!? Si uite asa ca ne aflam in Clopotiva, dupa un week-end minunat, terminam de mancat si ne indreptam fiecare spre casele noastre, nu inainte insa de a opri si a face niste panorame asupra Retezatului.

Fericiti asteptam urmatoarea tura in care sa ne reintalnim acolo sus, in imparatia inaltimilor.

retezatu

Fotografii: Ana Leoca, Cristi Flueraru, Dragos Ionita, Emi Cristea, Florin Stana, Ionel Bindeanu, Ionut Nechita, Serban Minescu.

Iulius Carebia.

Autor: Iulius Carebia
Înscris de: Iulius Carebia
Vizualizări: 12002, Ultima actualizare: Marți, 4 Mar 2008



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii RETEZAT  
Comentariu
Emi Cristea Emi CristeaAdministrator Alpinet , Marți, 4 Mar 2008, 15:21

Sa te saturi de zapada:-D

Robert Laszlo Robert Laszlo, Marți, 4 Mar 2008, 21:42

Salut, stii, acum cate-va zile am discutat putin despre Saua de iarna a Retezatului si cu Peleguta.... In articolul tau, am gasit inca ceva... Vf. Lolaia Sud.... Eu cunosc Vf. sub denumirea de Lolaia Mare si Lolaia Mica....

Vf. Custura Bucurei l-ati ocolit prin dreapta, am fost si eu acolo a ziua urmatoare. Cam naspa ocolitul ala prin dreapta, noi am fost fara coltari si am urcat direct, fara sa ocolim. Nu mi s-a parut prudent cu ocolitul prin dreapta, zapada era taiata mult, mult prea mult....

Pe Vf. Lolaia, cum a-ti ajuns...? A-ti urcat toata Culmea Lolaia...?
Brrrrr.... mie nu-mi surade ideea de a urca Culmea Lolaia nici macar vara (de-si am facut-o de cateva ori).... Iarna, urcam din Valea Stanisoara, direct in Saua Lolaia (Saua de iarna), si de acolo faceam Vf. Retezat... De coborat, faceam Custura Retezatului, Vf. Bucur I, Custura Bucurei (Curmatura Bucurei, offf ma innebunesc denumirile astea....) si apoi Cab. Pietrele via Ref. Gentiana.... Este o tura superba....

Sa auzim numai de bine.
Pa, carari line spre piscuri inalte....!

Iulius Carebia Iulius Carebia, Marți, 4 Mar 2008, 22:01

Salut Robert!
Intr-adevar Vf. Lolaia Sud (2278m) se mai numeste si Vf. Lolaia Mare, fiind mai mare decat "fratele" sau, vf. Lolaia Nord.
Nu am ocolit Vf. Custura Bucurei prin dreapta, ci am urcat varful pe o varinta putin ocolitoare (Varianta directa fiind expusa, deci inghetata, iar pt. cei ce nu aveau coltari era cam riscanta), asa ca am ales o abordare mai usoara, facand "slalom" printre bolovani (care i-au ajutat f. mult la urcare pe colegii fara coltari, unde era zapada inghetata). In schimb, cei cu coltari am coborat direct printr-un jgheab, iar ceilalti tot direct pe bolovani.
Pe. Vf. Lolaia am ajuns urcand in Valea Stanisoara, iar apoi abatandu-ne pe traseul de legatura cu Rausorul, ce urca pana in Saua Ciurila, apoi traversand toata muchia Lolaia. Am urcat-o atat vara cat si iarna, este foarte frumoasa si usoara dpdv tehnic.
Da, asa este cel mai indicat sa urci Retezatul, prin saua Lolaia (care nu cred ca este saua de iarna, m-am documentat f bine in acest sens si dupa cum spuneam cele doua sei, atat cea de vara cat si cea de iarna se afla in Curmatura Retezatului, intre Vf. Retezat si Bucura1, dar fiecare stie cum a fost invatat, este posibil sa fie alte denumiri pe care cel mai bine le stiu cei din zona:-), poate si voi, cei din Deva:-P) si sa continui catre Vf. Bucura1; in caz de retragere nevoita sunt cateva valcele ce coboara din creasta deasupra lacului Stanisoara.

Toate cele bune si ture cat mai frumoase Robert!:-)

Robert Laszlo Robert Laszlo, Marți, 4 Mar 2008, 22:49

Buna,
Ma bucur de raspunsul tau.
Am vazut urmele voastre din Vf. Custura Buc., spre dreapta, apoi printre stanci....
Referitor la denumiri, ma exaspereaza... caut in harta si scriu in paranteze, daca difera de denumirea pe care o cunosc eu... insa ai vazut chiar tu cum e si cu hartile....
Stii, valcele-le din Custura Retezatului... acum 20 de ani, se formau niste cornise imense, nu se putea face Vf. Retezat, decat prin Curmat. Buc. sau prin Saua Lolaia. Era cu mult mai multa zapada decat este acum, in ultimii ani... De asta se si numea Saua Lolaia, Saua de iarna. Eu am vorbit la Salvamont, asa se cunoaste aici. Nu am alte surse de documentare, dacat harta, pe care, sincer sa spun, nu prea am la ce o folosii in Retezat. Am invatat in ture, ala e Vf. Cutare, aia e Saua Cutare, etc... Asa stiau alpinistii pe vremuri, asa ne spuneau si noua, la incepatori....

Pa, toate cele bune...

Robert Laszlo Robert Laszlo, Miercuri, 5 Mar 2008, 9:06

Buna Iulius,
Lamureste-ma te rog si pe mine, care este Refugiul Condor.... Daca te referi cumva la vechiul refugiul din Valea Stevia, undeva in padure, aproape de iesirea in golul alpin (eu acela stiu ca era Refugiul Condor si nu cunosc alt refugiu mai sus de Rausor, pe V. Stevia), trebuie sa te anunt cu parere de rau ca acela a ars in urma cu ceva ani.... Daca caut prin foto ale mele, poate gasesc ceva cadre facute in vara 2007 pe acolo.... Parca, este un soi de cabana la Rausor, putin mai sus de partie, in padure, insa nu aduce a refugiu.
Daca stii ceva, spune-mi te rog si mie.

O zi buna,
Robert.

Iulius Carebia Iulius Carebia, Miercuri, 5 Mar 2008, 12:40

Buna Robert,
Intr-adevar refugiul Stevia (inainte s-a numit asa, numele ii provine de la asezarea pe Valea Stevia si a fost construit in jurul anilor `70-`80), a ars in anul 2000 (chiar inainte de revelion, dupa ce a fost refacut in vara). Astazi se pot vedea ruinele lui inainte de iesirea in golul alpin, in stanga cararii.
Cu parere de bine te anunt ca s-a mai construit un refugiu, in drepata cararii, aproape de vechiul refugiu. Cu o simpla cautare pe Alpinet vei putea gasi poze cu refugiul si cu zona in care se afla.
Cabana de care zici tu, putin mai sus de partie, este vechea casa de vanatoare a lui Ceausescu (este o zona in care venea destul de des la vanatoare), si sunt diverse povesti de felul cum se vana aici, dar poate cu alta ocazie.:-)

Numai bine!

ramona covaciu ramona covaciu, Miercuri, 5 Mar 2008, 13:02

foarte frumos articolul......felicitari!

Robert Laszlo Robert Laszlo, Miercuri, 5 Mar 2008, 23:08

Multumesc pt. tot.
Vad ca esti profesor peste retezat, cu siguranta si prin alte zone. Am avut pregatit sa-ti trimit ceva pe mail, imi dau seama ca nu are rost. M-ai dat gata, esti o intreaga enciclopedie in materie.

Toate cele bune, Robert

Emi Cristea Emi CristeaAdministrator Alpinet , Joi, 7 Aug 2008, 13:43

Bravo don` profesor:-D

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii