Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - 22-23 iulie 2007 :: Caldurile Fagarasului

  • Alpinet
  • 22-23 iulie 2007 :: Caldurile Fagarasului
Bookmark and Share

22-23 iulie 2007 :: Caldurile Fagarasului - De la Podragu la Balea

Cabana Podragu (2095 m) - Saua Podragului (2307 m) - Vf. Arpasu Mare (2468 m) - Portita Arpasului - Lacul Capra - Cabana Paltinu (2057 m)


Se face dimineata. Vremea ramane la fel de buna. Chiar daca ne trezim pe la opt, nu reusim sa fim gata inainte de zece. Renuntam si la muchia Taratei, in situatia in care putem merge spre Balea, de unde sa ne coboare Garcea cu masina. Ar fi mai interesant si mai racoros, sa mergem la peste 2000, cateva ore bune (credeam noi).
Ne strangem putinele lucruri, asteptand sa termine si baietii cu corturile. Oricum vom pleca pe trasee diferite. Noi pe creasta, ei prin caldari. Doar nu aveau sa se intoarca pe acelasi drum...


Pe la zece si ceva (tarziu de altfel), ne urnim spre creasta. Pas cu pas urcam pragul glaciar, lasand in urma cabana situata la 2095 m altitudine (masurasem de trei ori cu altimetrul; de altfel si pe harta topografica, o gasesti intre curbele de 2090 si 2100 metri, si nu la 2136 cum e trecuta prin carti - eronat). La indicatorul spre Curmatura dintre Lacuri, intalnim magarusii carausi. Ce simpatici sunt. Nu ne putem abtine sa nu facem poze cu ei.


Pana la Saua Podragului, ne abatem pe la micul lac, din caldarea superioara a Podragului. Umbrit mare parte din zi, de Tarata (2414 m), acum ne ranjeste cu cateva raze de soare pe el. Verdele din jur este uimitor. Iara pierdem timpul la fotografiat. Doar Vali, urca incet incet spre Saua Podragului, alegand o varianta mai cataratoare, pentru a nu sta tot pe poteca turistica. Dupa minute bune, pierdute pe malul lacului, o intind si eu spre creasta, oprindu-ma doar in saua situata la 2307 m altitudine.

Spre est se intind varfurile Tarata, si Podul Giurgiului. Spre vest, se ridica puternic, Varful Podragului (2462 m). Pentru a fi ajuns in el, din Curmatura dintre Lacuri, aveai de catarat la liber un perete destul de greu. Intr-un final ne urnim din loc, spre lacul Podul Giurgiului. Abia acolo mai fac popas, si profit de loc, sa-mi improspatez apa din rucsac.

Este prima oara cand ajung la acest lac glaciar. De fiecare data, cand am facut creasta Fagarasului, am ales varianta prin caldarile glaciare ala Podragelului si Arpasului. Acum era ocazia sa completez sectorul acesta de creasta. Suntem la jumatatea matematica a crestei Fagarasului. Ori inspre Valea Oltului, ori inspre Valea Barsei, am avea aceeasi distanta de parcurs. In jurul lacului a ramas un guler de zapada, vechi de peste iarna. Umbra indelunga din caldarea asta, tine zapada pana tarziu spre septembrie. Desi anul acesta a fost unul din cei mai caldurosi, uite ca avem alb la Podul Giurgiului.
Iezerul Podul Giurgiului, aflat la peste 2200 metri altitudine, este unul din cele mai mici din Fagaras. Nu are mai mult de 0, 2 ha, dar adancimea ajunge pana la 3 metri. Ca si Caltunul, este acoperit de pod de gheata pana tarziu in vara, datorita faptului ca este ascuns sub umbra crestei.
In capatul de sub Arpasul Mare, exista un izvor. Nu ma mai duc pana acolo. Prefer sa iau apa din paraiasul prin care lacul isi varsa apele spre cele ale Budei. E apa de munte, pana la urma, si nu-mi fac eu griji ca ar fi poluata cu ceva... Incet o luam din loc, spre varful Mircii. Avem de urcat mai mult de 200 metri diferenta de nivel, pana pe varful de 2461 m. Privind de la Podul Giurgiului, vezi fratii de munte, Mircea si Arpasul Mare. Nu poti vorbi despre unul, fara sa-l pomenesti pe celalalt. Imaginea ce se intipareste privirilor, este atata de des vazuta in fotografiile de pe internet...
Caldura ne loveste deja in moalele capului. Nu poti urca prea multi pasi, fara sa te opresti. Imi impun totusi un ritm cu cat mai putine opriri, cu gandul ca ma odihnesc sus, privind peste varfuri. Si incet incet, ma apropiu de zona inalta. Nu e chiar asa abrupt pe cat ar fi parut de jos. Am lasat in urma si familia numeroasa, care dormise peste noapte la Podragu, si cu care am schimbat mai multe vorbe de dimineata, pe prispa cabanei. Nu aveam sa ma mai intalnesc cu ei...
Pe creasta este lume multa. Vremea buna i-a adus pe toti sus. Dar cei mai multi nu-s romani. Este plin de polonezi, olandezi, cehi...
Am ajuns sus. Se pare ca poteca a fost un pic mutata. Daca inainte, ocoleai Mircea, pe sub varf, pe curba de nivel deasupra caldarii Podragel, acum marcajul a fost dus pana sus in varf. N-am inteles de ce, eu urcand direct pe varf. Ori ca s-o fi rupt vechea poteca, ori ca se voia sa atinga lumea topul. Doar privind din saua dintre Mircea si Arpasul Mare, vezi vechea poteca agatata pe versant.  De pe varf, Piciorul Mircii, desparte, spre sud, caldarea Podul Giurgiului, de caldarea Budei, fiecare posedand cate un lac glaciar. Din Arpasul Mare, spre nord, se lasa Piscul Podragel, o custura zimturoasa, traversata de poteca de vine de la Podragu, prin caldari.

    N-am stat prea mult sa imi trag sufletul. Vreau umbra, vreau racoare... Ma mai opresc doar pe Vf. Arpasu Mare (2468 m).
Aici am stat minute bune. Voiam sa-i astept pe Laurentiu si pe Vali. Din pacate ei s-au oprit la popas pe Mircea. Ne-am facut semne cu mana, da` nu ne-am inteles mesajele (mai tarziu am aflat ca-mi faceau semne sa-i astept, ei oprindu-se sa manance; i-a ajuns si pe ei epuizarea). Stand mult pe Mircea am crezut ca s-au oprit la fotografii, si cum nu prea aveam chef de stat mult cu capu` in soare, le-am facut semn ca o iau din loc. Incercam sa ajung in Portita Arpasului, sa ma intalnesc si cu cei de la Carpatia (Garcea si compania), care veneau din caldari.
Coborarea de pe Arpasul Mare e lunga. In timp ce eu cobor, spre mine urca grupuri grupuri, dinspre Saua Vartopului. In stanga am caldarile Budei, iar in dreapta, marea caldare a Vartopului, de la originile Vaii Arpasul Mare. Chiar daca coborarea e grabita, nu este dificila, facandu-se prin serpetine stranse. Din cand in cand, norii adunati dinspre Moldoveanu, mai racoresc ceafa, iar o adiere de vant face drumul mai placut. In mijlocul Seii Vartopului, traversez de-a coasta, pe sub creasta, un mic varf de piatra, ce desparte curmatura in doua sectoare. Dincolo de pasajul acesta, agatat deasupra caldarii Vartop, ajung la monumentul Nerlinger. Sub mine, in stanga, se vede iezerul triunghiular al Budei, unul dintre cele mai frumoase lacuri din Fagaras. Valea Budei, cu ale sale origini de aici, este una din cele doua vai (alaturi de Capra), care formeaza Argesul propriu-zis. Valea Buda este considerata cea mai salbatica vale a Fagarasului, iar iezerul de aproape 1 ha suprafata, este situat la 2055 m, sub saua aflata la 2287 m. Se poate cobori usor pana la malul lacului.
De la Nerlinger cobor pe versantul Arpasului Mic (2460 m - varf care nu se urca, fiind prea salbatic), trecand pe langa un grup mare de turisti, cu bagaj putin da` cu ganduri mari (Moldoveanu dus intors!?, plecati asa tarziu de la Balea!... sunt curios si eu J). Unul din ei - cred ca era singur pe acolo - e tare simpatic iimbracat: papuci de plasa, fara sosete, doar pantaloni scurti si o sacosica din care din cand in cand scoate un bidonas de apa... uff cam putine pentru canicula asta!, asa ca nu ma pot abtine sa nu-i fac o fotografie). Ajung in sfarsit, pe curba de nivel, pe piciorul ce coboara din Arpasul Mic.

De aici trec in mica caldare a Fruntii, iar poteca din caldari se apropie foarte mult de noi. Poti chiar cobori pana acolo, daca iti cauti bine culoarul (varianta buna de a evita Trei Pasi de Moarte).
Pe piciorul dintre Vartop si Fruntii, se odihnesc la soare, cateva pete colorate. Or fi Garcea si compania!? Nu cred... ca nu raspund la semnalul cod “Jimafamaaa!”.
De aici poteca este mai agatata. Versantul dinspre caldare s-a inclinat, iar marcajul nu-si mai poate face loc decat spre creasta. Intram in sectorul de la “Trei pasi de moarte”. E mai mult sperietura din nume, decat dificultatea pasajului. Doua varfulete stancoase se trec prin catarare directa, cu asigurare de cablurile de otel montate de Salvamont. Sunt si lespezi de sisturi, care pot fi periculoase pe vreme uda, si cablurile sunt numai potrivite pentru siguranta. Sincer, daca chiar doresti sa eviti, poti cobori in caldarea estica din Fundul Caprei, urcand apoi in creasta in Portita Arpasului (Fereastra Zmeilor).
Pe cine gasesc in portita situata la 2178 m altitudine!? Hehehe. Prietenii mei... Pauza de apa! Pauza de fotografii (Fereastra Zmeilor e top modelul crestei), pauza de luat ramas bun de la Vasi si de la Geanina, care coboara spre cabana Capra, direct pe vale, pe la Refugiul Fereastra Zmeilor (il vedem mic si rosu in caldarea Fundul Caprei, sub haurile Arpasului Mic). Gabi mai continua cu noi, pana la Balea, sa recupereze masina.
Ne-a cam ajuns sfarseala. Fundul Caprei il traversam lesinati, privind din cand in cand la creasta Vartopel-Arpasel, ce se ridica deasupra noastra. Este usor sa recunosti Turnul Vartopel, Fantana, Urechile de Iepure (foarte sugestiva denumirea, privind din punctul asta in care ne aflam). Din Fantana (2375 m) se lasa spre nord, Albota, cea care ne tot face cu ochiul... de ceva vreme.
Coboram puternic spre Fundul Caprei. Uhh, ne e groaza cand ne gandim ca ce coboram acum, urcam iar puternic inspre Capra. Dar nu-i alta cale (desi exista si alta cale, dar nu pentru turisti; o stia prea bine Catalin Pobega, care zilele astea era in creasta Vartopel-Arpasel - cea mai accidentata portiune din Creasta Fagarasului). Popasurile sunt mai dese, caldura e cea de la ora 14. In fundul caldarii, sub Revolver, parasim cuva glaciara, dupa ce traversam cel mai mare camp de zapada intalnit pana aici. Nu mai avem mult pana in piciorul ce desparte Fundul Caprei de Capra. Dinspre caldare se vede silueta lui Laurentiu, aparand in viteza (n-ai cum sa nu-l recunosti dupa mersul caracteristic). Maxim 100 metri diferenta de nivel... dar cei mai grei de azi. Sus, la 2300, ne tolanim in iarba grasa. Gabi o ia la picior spre Balea, si raman eu cu Garcea asteptand ceilalti doi echipieri. Si stam nene aici, stam sa ne tragem sufletul. De foame mananc si carnatii afumati, ce mi-au zacut vreo luna prin frigider, pe acasa (am profitat de tura asta sa scap de ei). Tare buni mai sunt...
Ne-au ajuns si Lau cu Vali. Inspre Mircea ii luase cu ameteala, si daca nu se opreau sa manance, aveau de gand sa se intoarca. Ii terminase si pe ei caldura. Eu ii injuram ca s-au oprit la poze pe Mircea, ei ma injurau ca am plecat cu biscutii si cu ciocolata. Nu ne-am inteles din semne...  Erau bune niste walky-talki din alea...

    La lacul Capra sunt ceva corturi. Altitudinea afisata este de 2250 metri (unii-l considerau cel mai inalt lac din Carpati, dar mai sus se afla si Podul Giurgiului (2264 m) si Taul Mioarelor (2282 m) din Fagaras, precum si Taul Agatat din Retezat (cred ca 2280 m)).
Langa lac, cativa tinerei romani, s-au dezbracat la fundul gol (spre privirile placut impresionate ale doua domnisoare, care uitasera ca sunt insotite de masculii personali), si au inceput sa se balaceasca in lac. Nu prea se rusineaza ei sa stea cu dosul, ci se mai intorc si cu fata la ele, sa profite din plin domnitele. Si eu care credeam ca doar strainii isi mai arata podoabele pe la lacurile glaciare din Romania.
Din Saua Caprei (2314 m), vedem caldarea Balii, si locul nostru de final. De la Balea spre creasta, este circulatie mare de turisti. Pe toata poteca asta sunt mai mult de o suta (numarati din priviri). N-am mai intalnit asa ceva. La Balea atmosfera de picnic. Din creasta se simte mirosul gratarelor. Masinile nu au loc una langa alta, spre disperarea celor doi politisti care incearca sa dirijeze circulatia in zona. Unii se incapataneaza sa-si parcheze masina la maxim 2 metri de locul ales pentru picnic. Rau am ajuns...
In fata la Paltinu, o intalnire placuta, si un pic surprinza, am cu Catalin Pobega. Cand te intalnesti cu un om care ti-e drag, parca iti mai sare si oboseala. Schimburi de impresii despre trasee, iar apoi fiecare la drum... Nu inainte de a ma racori cu o bere rece, de mult asteptata...

Mai avem drum lung pana acasa. Transfagarasanul, semafoarele de pe DN1, recuperatul masinii din Valea Arpasului, si apoi celelalte semafoare, care de doi ani stranguleaza circulatia spre Sibiu; toate astea vin sa asterne restul oboselii peste noi.

Sunt in Brasov. La ora 22 sunt 30 de grade afara. Nu este un oras in care sa te intalnesti des cu situatia asta. Am lasat in urma doua zile de bucurii, neplaceri, greseli, invataminte, dar n-am lasat in urma pofta de: Hai la drum!

Nu mai e mult...


ALBUM FOTO ALPINET

Autor: Emi Cristea
Înscris de: Emi Cristea
Vizualizări: 5079, Ultima actualizare: Vineri, 27 Iul 2007



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii FAGARASULUI  
Comentariu
Fără foto Laurentiu Barză, Miercuri, 1 Aug 2007, 14:45

Am pus cateva poze din tura la: http://lbarza.blogspot.com/2007/08/podragu-on-fire.html

Cristian Flueraru Cristian FlueraruAdministrator Alpinet , Joi, 2 Aug 2007, 17:07

ai un stil foarte geografic mah emi...:-D:-D oricum, ma bucur sa vad gps-ul la lucru!

Virgil Iordache Virgil Iordache, Joi, 9 Aug 2007, 13:23

Felicitari pentru tura!:-D Da, nu prea e de gluma cu 1B-urile lui Beleaua, scot si untul din noi, nu prea se compara cu cele ale lui Kargel. Dintre 1B-urile din Bucegi cred ca doar Galbinele-Hornul Coamei e comparabil ca efort cu Turnurile sau cu Albota, restul au doar pasaje cheie. Bine ca ati avut vreme uscata, de mai dadea si-o ploaicica...

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii