Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - 7 zile in Bucegi

Bookmark and Share

7 zile in Bucegi

7 zile în Bucegi

Vlad SAVI

Ajungând seara, în prima zi (17 august 2006) am campat pe Valea Cerbului, unde întâlnești multe corturi. Pe ruta gară-cabana Gura Dihamului circulă un "titicar", între orele 09-19. Încă din gară am fost abordat în vederea cazării (20 lei/pat, tel. 0727.177.262) și, cu toate întâmplările cu urșii Bucegilor, nu am vrut să mă abat de la planul inițial.

Pe Valea Cerbului - multă muzică, frigărui, zgomot de cartier, mizerie în poieni și în albia râului. Ursul circulă destul de des, cu tot cu pui; nu omoară pe nimeni, dar îți poate sfâșia cortul, în căutarea hranei. Pe vale se auzeau petarde, chiar și noaptea, zgomotul lor ținând la distanță urșii. A doua zi, cu multă bucurie am început urcușul pe Valea Jepilor. Înainte de telecabină (Hotel Silva), din șosea, peste un podeț, se desprinde o potecă (există indicator) către o mânăstire (10 min.); merg să aprind niște lumânări.

Îmi reiau poteca cruce albastră și după aproape 45 min. mă întâlnesc cu niște tineri; peste 5 ore ajungem, după un ritm lejer, la Cabana Babele. Pe tot traseul, un soare incredibil, iar peisajul de pe Jepii Mici - foarte frumos. Poteca se poate umbla și cu rucsac greu dacă ai un minim de experiență (deși sunt locuri accidentate amenajate cu lanțuri), însă este periculoasă pe ploaie, ceață, ce să mai vorbim de zăpadă. Pe vreme bună, cu un băț și apă la tine, este o mare plăcere.

La Babele, mi se servește brutal realitatea: e Parc Național, nu ai voie să campezi niciunde pe creastă! Mi se spune că cei însărcinați cu protecția parcului umblă de dimineața până seara peste tot, mai ales in week-end, binoclează tot ce se poate și dau amenzi de 200 de lei. În punctul ăsta ar trebui să ne oprim puțin și să facem un forum: e corect sau nu? E normal să se interzică camparea pe creastă, dar toți nefericiții să se urce pe Sfinx și pe ciuperci/babe, la 20 m de cabană, iar turmele de oi să circule liber? Dar Munții Retezat, Rezervație a Biosferei, cum de au 5 locuri de campare în zona de  creastă, plus altele mai jos? Mi se dau ca exemplu Munții Stâncoși, unde ești binoclat și amendat pentru că ridici o pietricică. Dar oare și acolo oile au mai multe drepturi ca turiștii? Nu cred. Deci cum vom îngriji Parcul Național Bucegi? Nefiind atenți la cei care rup floare de colț și garofiță, la cei care se fotografiază pe Sfinx, la cei care aruncă gunoaiele în văi, ci doar la corturi? Câte probleme au cauzat corturile de pe creastă? Cunosc riscurile din zona somitală a Bucegilor (ursul, ploile torențiale, ceața, vântul, trăznetul etc.) și este obligatoriu să fiu la curent cu ele, dar nu poți interzice camparea! Imediat aud alta: fiind declarați monument geomorfologic, Colții Morarului sunt interziși oricărui turist. Aș dori să aud părerile dumneavoastră, mai ales ale vechilor montaniarzi.

Nici la Peștera nu se poate întinde cortul, astfel că am ajuns noaptea, aproape ora 22, la Padina. M-au influențat și niște băieți care coborâseră de la Omu, spunând că vântul e prea forțos ca să campezi (la Babele bătea usor). I-am crezut, dar a doua zi, urcând pe Valea Ialomiței, am auzit altceva de la cei care coborau și am regretat. Nimic nu s-ar fi comparat cu o noapte senină la 2500 m! Pe Omu se făcea plajă la prânz, mulți turiști au urcat în ziua aceea. Ceaiul costa vreo 2 sau 3 lei, nu mai știu, dar merita căci era bun și îți regla pe termen mediu transpirația (foarte important). Și aici, ca și la Babele, cazarea costă 20 lei/pat, iar prețurile pentru mâncare nu sunt prea mari. Am coborât pe la Crucea Eroilor de pe Caraiman (neapărat să treceți!) și Babele.

Duminică, după Sfânta Liturghie de la biserica Mânăstirii Ialomița (loc superb), am vizitat Peștera Ialomița, unde e bine să porți o lanternă. Apoi, pe la 15, a început marea aventură: Canionul Horoabei! Este o vale sălbatică, cu mai multe cascade, potecă clară, marcaj cruce verde. Mergând de la Padina spre mânăstire pe malul drept al Ialomiței, întâlnim un indicator de lemn care anunță Valea Horoabei ca fiind rezervație geomorfologică, apoi o casă (cred că aparține Direcției Silvice), apoi o poiană, pe care o străbatem către nord-vest (30 m), și către nord (se vede poteca), căutând să ne apropiem de râul pe care îl simțim în stânga noastră. Când intrăm în pădure, prindem marcajul cruce verde. După vreo oră, se intră în canion, însă repede ajungem în impas: la o săritoare de vreo 3-4 m înălțime a dispărut scara, rămânând doar o muchie a ei. Mi-am construit o treaptă din bolovanii de jos și încordându-mă cu picioarele într-un perete și cu spatele în celălalt am reușit în extremis să urc. Imediat, o altă săritoare, mai abordabilă, și mergem mai departe. Problema era că se făcuse ora 17, eu eram singur, semnul dispăruse, nu știam ce mă mai așteaptă mai încolo. Poteca se vedea clar, iarba era proaspăt călcată, se vedea și urmă de talpă pe mâl (ce bine!), iar eu îi mulțumeam la fiecare metru vrednicului meu înaintaș, încercând să-l contactez telepatic de fiecare dată când, pentru 2-3 secunde, căutam urma dispărută. Doream să ies în capătul din amonte, în Strungile Mari, ca să fac un circuit și pentru că ar fi fost mai greu să mă întorc tot prin canion. Așa că aveam mari semne de întrebare: voi reuși? Nu cumva am greșit făcând pasul ăsta? Dau de o îngustare (3-4 m), cu o baltă/lăcușor în față care nu mă lasă să intru (0.5-1 m adâncime). Încerc pe versantul din dreapta, e foarte abrupt și abia găsesc o palmă pe care să pun piciorul. Ajung într-un punct unde trebuie să fac compasul mare, iar colțul de piatră pe care îmi rămâne să pun talpa e prea mic! Stau, mă chitesc, dedesubtul meu e hău, riscul e prea mare. Dar observ de sus că iarba e călcată pe malul opus, deci se poate prin versantul stâng sau pe jos, pe undeva. Mă cobor și o iau tot pe dreapta, dar deasupra apei. Cu mare greutate, la limita extremă, reușesc (mai târziu aveam să aflu că se putea, nu știu cum, prin stânga). La ora 18 ajung aproape de creastă, cât pe ce să mă mestece dulăii stânei Bătrâna, ce bine cu ciobanul care era pe fază. Tot el mi-a arătat cum pot s-o tai și să intersectez banda roșie ce coboară din Șaua Strunga ca să nu mai urc pe creastă. Așa că pe la 19 mâncam liniștit o ciorbă (3 lei!) și o ciocolată caldă (1 leu) la Cabana Padina (tel.: 0726/576868), pe care v-o recomand pentru modul în care se discută și sunteți serviți, ca și pentru prețuri (50 locuri, 15 lei/pat, paturi supraetajate 4-18/cameră, fără apă caldă).

Am fost și la Cabana (sau Hotelul?) Coteanu, dar nu vă recomand. La Diana, găsești bere și poate pâine, nu poți comanda nimic de mâncare.

Luni merg în aval pe Ialomița, prin chei: Coteanu, Tătarului, Zănoaga. La Cabana Bolboci am auzit că prețurile sunt mari față de calitate și că pot exista nopți nedormite din cauza zgomotului (ne) muzical. Se pare că tocmai cabanierul inițiase cu vreo 2 nopți în urmă un astfel de \'party\', deranjând serios mai mulți turiști. În schimb, la Zănoaga am auzit de la aceeași sursă că e OK. Trebuie menționat că pe Alpinet citisem despre cele două exact inversul. Până la urmă, atenția mărită și mai multe planuri de rezervă ne pot salva excursia de la eșec. Cabana Scropoasa era închisă, doar în momentul acela cred. Am încercat să intru în Cheile Orzei, dar erau blocate în amonte de un zăgaz, construit datorită (eu ca turist aș spune \'din cauza\') lacului de acumulare Scropoasa. Nu se mai poate intra ca pe vremuri cu o bere și o ciocolată la paznicul (sau ce o fi) de acolo. Dar nici așa ca acum nu e în regulă, cheile mai "beneficiind" de o poartăpeparcursullor, astfeldoar o micăporțiune din avalerămâne de vizitat. Și am înțeles că sunt printre cele mai înguste din lume. Am fost primit cu răceală de către muncitorul de acolo, care dorea cu orice preț să-mi curme entuziasmul pionieresc. Mi-a interzis să merg pe poteca nemarcată de pe versant, către care urci cu o scară ce se vede imediat după ce treci podul. Aveam de ales între a face traversarea muntelui pe marcaj cruce albastră și a intra în chei prin aval (probabil nu vedeam mai mult de 200 m din chei), timp total=2.5 ore, sau a face o poză din amonte și a mă întoarce liniștit. Era deja ora 14, așa că am ales varianta mai comodă, lăsând aventura pe altă dată. Bine am făcut, căci aproape de Padina, fiind deja seară, a început o ploaie serioasă; era anunțat că timpul se strica pe durată lungă.

Următoarea zi - retragerea. Am vrut să plec cu telecabina, căci norii defilau în stil comunist pe creastă, mi-era teamă de ceață și/sau ploi torențiale pe creastă, fiind pentru prima dată în Bucegi. Mai erau și bășicile sparte de la degetele picioarelor, și faptul că aș fi prins acceleratul de la 12 către Timișoara, așa că aș fi dat 29 de lei până în Bușteni (Babele-Bușteni: 19 lei). Dar vântul era puternic pe creastă, iar utilajul nu putea să funcționeze. Așa că am luat banda albastră către Piatra Arsă, traseu fain, fără probleme. Vremea era bună, dar puțin răcoroasă și vântoasă pe creasta estică, însă pe cea vestică norii umblau continuu. La Piatra Arsă (cabană-0244.311911) poți mânca la preț bun (ciorbă de burtă=5 lei) și poți cumpăra chiar și fructe. De aici am coborât pe triunghi albastru (zis Jepii Mari), traseu foarte frumos, fără probleme.  

În concluzie, Munții Bucegi sunt frumoși foarte și, teoretic, merită vizitați. Eu, însă, cunosc și alți munți maiestuoși, unde nu întâlnesc cartiere întregi săltate din oraș și înfipte în spinarea muntelui. Aici am văzut oameni care nu iubesc muntele, surprinzător de mulți fumători și tineri care urcă diferențe mari de nivel cu sticla de bere la cingătoare. La Diana, niște turiști ne-au pus muzică tare până după miezul nopții, ba încă strigând în batjocură "Nudormiți!". Rareori se salutăpepoteci, bachiar se poatevedeauneorișimiștocăreala de cartier. Nuexistăpolitețe, manierenici la cei care lucreazăaici (la Omu mi s-a părutbine, la Padina e OK, la MânăstireaIalomița mi-a plăcutiarăși).Suntfoartemultemașini care urcăpeste tot, mulțitinerișimaivârstnici care nucunoscabecedarulmuntelui.

Autor: Vlad Savi
Înscris de: Vlad Savi
Vizualizări: 15082, Ultima actualizare: Marți, 3 Aug 2010



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BUCEGI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Orasul Rasnov-Poiana Malaiesti-Valea Malaiesti-Varful si Cabana Omu-Valea Ialomitei-Cabana Pestera-Saua Cocora-Laptici-Cabana Piatra Arsa-Muchia Pietrei Arse-Cabana Furnica

 

Comentariu
Fără foto Dragos Timofte, Vineri, 13 Aug 2010, 10:54

Traseele alese de tine sunt cele mai frecventate din Bucegi. Ai toate sansele ca la tot pasul sa intalnesti pantofarii care urca pe munte in tenesi dezlegati la sireturi, cu berea la cingatoare si telefonul cu difuzorul activat cu volumul la maxim pe ritm de manele.
Dar, cu toate acestea, m-tii Bucegi au un farmec aparte. Am facut trasee care m-au lasat cu gura cascata, vai, brane unde mi-am pus la incercare atat puterile cat si tehnica de catarare la liber. Adrenalina te insoteste la tot pasul, iar peisajele sunt fantastice.
Sfatul meu este sa-ti programezi si alte ture in Bucegi, insotit de o persoana care cunoaste mai bine tainele acestui munte minunat.

Cristian Flueraru Cristian FlueraruAdministrator Alpinet , Vineri, 13 Aug 2010, 11:53

Si mie mi se par putin cam tari concluziile pentru o prima vizita in Bucegi. Incearca traseele nordice din Omu spre Bran, coboara in Malaiesti pe poteca de vara sau pe Brana Caprelor sau urca pe Bucsoiu de la Prepeleac (asta ca sa vorbim doar de traseele marcate). Vei gasi o alta lume, cu totul diferita fata de ceea ce ai incercat tu in tura descrisa mai sus. Numai bine.

Fără foto Vlad Savi, Vineri, 13 Aug 2010, 12:16

Articolul este de acum 4 ani, l-am re-postat din greseala! Intre timp, am ajuns si prin Alpi, si prin alte locuri din Romania. Da, sunt putin deranjat de acesti neaveniti; in Romania, din cauza noii nomenclaturi, s-a impus dispretul si non-calitatea. Tot sistemul valoric e dat peste cap, nu mai suntem un popor, ci o populatie bezmetica, dezaxata! Insa, in munte, lucrurile acestea sunt mult atenuate, cu cateva exceptii.
Sigur voi reveni in Bucegi, insa pe traseele recomandate de voi, la ele am inceput si eu sa ma gandesc de vreo 2 ani! + branele si vaile alpine. Viata frumoasa tuturor!

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii