Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Intamplari in Fagaras

Bookmark and Share

Intamplari in Fagaras

Am citit jurnalul lui Dan Chiriac si-mi aminteam si eu ce tura am facut cu o sptamana mai inainte.

Am ajuns la Cabana Valea Sambetei vineri 20 august 2004, pe la ora 15, eu si a mea nevasta - Verona. Vreme frumoasa, chiar torida (jos, sus era soare si bine). Dupa ce-am pus cortul si am mancat cate ceva, am facut plimbarea de rigoare la chilie, apoi am coborat si am baut un ceai la cabana, timp in care m-am mai consultat cu cabanierul asupra traseelor. Soimu statea si el intins pe acolo (mamaaa, ce mila mi-e de el ca ramane singur la cabana!). Am dormit bine, doar foarte putin a fost racoare.

Sambata de dimineata mancam repede, strangem si pe la ora 7 pornim spre Ferestra Mare. Mergem fara pobleme (slava cerului ca am luat betze telescopice cu noi, asa bine ne-au prins!), vremea e frumoasa, chiar dupa ce ajungem in creasta incepe sa ne arda soarele. Nu mai vin cu amanunte asupra traseului (a facut-o bine Dan), ajungem pe Moldoveanu si de acolo mergem spre Podragu. Cineva ne sfatuise sa campam pentru noapte in creasta, undeva sub varful Ucea Mare. Bine am facut ca nu l-am ascultat!

Coboram din creasta spre Podragu... Aud un fluierat si in fatza noastra la cativa metri apare o marmota. Cu miscari lente scot aparatul de fotografiat, dar pana la urma marmota se plictiseste sa astepte atata pentru o poza si o sterge la treaba ei!

Ne oprim undeva langa lac si pana sa punem cortul incepe sa picure. Punem in graba cortul. Nu mai picura. Terminam de mancat si apoi ne bagam in cort sa scapam de ploaia care se dezlantuie. Bine ca n-am ramas in creasta! Tot cerul bubuie de tunete, iar noi suntem sus, aproape de cer. Atipim pentru ceva timp. Cand ma trezesc, pielea ma ustura. M-a ars soarele, si ce-mi venea sa rad cand ma gandeam ca pe Alpinet citeam de manusi in Fagaras vara!!!

Ne infofolim ca acum e cam racoare, facem o vizita la cabana si o data cu intunericul ne bagam in cort.

Incepe sa bata vantul. Insistent. Atat de insistent, incat cortul nostru se aseaza peste noi, apoi vin un fel de curenti care smuncesc de cort in sus si mi se pare culmea ca nu reusesc sa ne ridice! Incercam sa adormim dar zgomotul e infernal! Nu reusim. Ma uit la ceas din sfert in sfert de ora (bine ca e cu fosfor!) si timpul trece incet dar sigur. Pe la ora 2 ies (bine ca am luat lampi frontale!) sa vad daca mai e vreun cui care sa tina cortul. Numai 2 au iesit. Mai vad alte luminitze prin noapte invartindu-se in jurul altor corturi (ce bine ca nu suntem singuri in creasta!). Jos, in vale, vad fulgere. Bine macar ca nu ploua pe aici. Pe la ora 3 incepe ploaia si sus. Macar de ar sta vantul. Nu sta! Un trasnet cade foarte aproape. Misto! Bine ca nu suntem in creasta! Pna pe la ora 6 ma uit la ceas si induram cu stoicism cortul care incepe sa se umezeasca, iar vantu il lipeste de noi.

Pe la ora 9 ne trezim (nu stiu cum am adormit). Ploaia a stat, iar vantul care inca mai bate a uscat corul. Pe creasta se vad mici petece de cer senin. Mancam repede si urcam in creasta. E o zi buna pentru mers, doar ca mai vin nori razleti si prin unele pasaje nu vedem decat poteca. Ajungem la Lacul Capra. E frumos, soare! Ne odihnim cam jumatate de ora si pornim spre Balea. Cum ajungem in creasta, totul e cufundat in ceatza spre vale. Un grup de adolescenti care au fost la un concurs de turism urca, iar instructorul lor ne cere detalii despre traseu. Noi continuam sa coboram in ciuda faptului ca din ceatza opaca razbesc pana la noi zgomote "sinistre": alarme auto, muzica proasta, tipete. La lac ploua de-a binelea. Incercam sa intram la Paltinu, dar nu e chip de aglomerat ce e, doar e duminica! Ne alimentam cu ceva porumb fiert si cateva pere la pret de specula si cu frontalele pe cap ne afundam in tunel (oribil tunelul asta, claxoneaza prostii, urla muzica din masini...). Pe versantul sudic e soare. Ne gandim sa campam la ruinele fostei Cabane Capra, dar e mizerie. "Hai sus la Lacul Capra, ca era frumos!" Desi pe hartile mele aparea doar o poteca nemarcata, descoperim ca traseul e proaspat marcat. Ce bine, ca sus e ceatza de nu vezi la 2 metri. Nu vad lac, nu vad nimic, ne orientam dupa ceva zgomot si descoperim grupul cu care ne intalnisem mai devreme. Ne invita sa campam cu ei si punem cortul cat se poate de ferit dupa un damb si il ancoram cu toate mijloacele disponibile. Nu stiu unde e lacul, bine ca o clipa am zarit Monumentul Alpinistior ca sa-mi dau sema pe unde-i nordu'! Pe la ora 17 intram in cort sa mancam si acolo ne prinde noaptea. Ploua cu 1 milion de stropi pe centimetru patrat, iar vantul dupa bunul lui obicei culca peste noi cortul. Inca o noapte nedormita si pe deasupra mai e si frig. Frig bine, adica rau! Ma imbrac cu hainele cu care merg la ski de obicei, dar fara manusi. Si inghet in sacul de dormit (prost sac!) asa imbracat. Nu-i nimic, daca se repeta scenariul din ziua anterioara, dimineata cand va sta ploaia, pornim spre Negoiu.

Luni pe la ora 12 (amiaza) inca nu adormisem de loc, iar ploaia si vantul nu contenisera o clipa. Ne gandim sa strangem cortul si sa plecam in jos, dar imi e teama ca daca scot cortul din cuie o sa ajung sa fac parapanta cu el. In fine, ne hotaram brusc, mancam repede, starngem tot bagajul in cort, ne imbracam bine, apoi iesim si strangam cortul atat cat sa-l putem strecura in rucsac. Il ancorasem bine, nu a iesit nici un cui, in timp ce corturile vecinilor nostri erau gata de decolare. Ne luam larevedere doar pe auzite, ca nimeni nu indraznea sa scoata nasul, apoi gasim cu surprinzator de mare usurinta poteca. Zburam spre Balea. Mainile ne ingheatza dureros pe betze...

In sfarsit, intram la Paltinu, e bine, e cald, nu e aglomerat, o muzica placuta si un ceai cald pun capat cosmarului!

Ne-am mai chinuit putin pana am prins o ocazie catre vale. Intr-un final a venit un autocar din Ungaria. Intra Verona in vorba cu ei, iar pasagerii ii conving pe sofer si pe ghid sa ne ia si pe noi. Va mai spun cum a picat palinca pe care ne-au oferit-o? Ne-au lasat in Arpasu de Jos si n-au vrut sa primeasca nici un ban. End.

PS: ulterior am aflat ca am fost de fapt 3 persoane in tura: noi doi si o sarcina in 2 saptamani! J

Autor: Alin-Luis Pleșu
Înscris de: Alin-Luis Pleșu
Vizualizări: 7199, Ultima actualizare: Miercuri, 10 Nov 2004



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii FAGARASULUI  


O poză:
LACUL CALTUN, înscrisă de Csepregi Tamas
Lacul caltun vazut de pe varful Lezpez

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu: [N-am găsit]

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii