Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook
Bookmark and Share

România pe bicicletă. Frânturi de aventură - Din Apuseni, la Cazanele Dunării


publicat Joi, 25 Sep 2014, 21:53 in Ture pe bicicleta

De ceva ani încoace, vara, turneul cu bicicleta prin țară a devenit o obișnuință, ba mai mult, o “tradiție” peste care nu se sare. La fel, și anul ăsta, am pornit în periplu prin țară, într-un turneu cicloturistic care va ajunge până la Moldova Nouă, la Dunăre, trecând pe Transalpina Bănățeană, un drum nou deschis și care traversează Munții Semenic, Parcul Național Porțile de fier, Munții Retezat, apoi, din nou, la fel ca la plecare, Munții Apuseni. Din Apuseni, la poalele Munților Găina Abia după ce am urcat 10 km prin Arieșeni și Vârtop, mi-am dat seama, verificând frânele înainte de coborâre, că am urcat pantele de 8% cu frâna pe spate blocată, lucru care, împreună cu multele kilograme de bagaje, au făcut urcușul și mai greu decât era. Oricum, a urmat o coborâre lungă, așa că am avut timp de refacere în mers. Apoi au intrat în acțiune cele 34 de grade Celsius de afară, plus urcușurile grele, așa că cei aproape 90 km până la locul de final al primei etape au durat mult mai mult decât ne planificasem. Și, după ce am rămas fără piciorul de sprijin, care n-a rezistat greutății (da, știu, mulți o să strâmbe din nas auzind de picior de sprijin la bicicletă, dar când ai în spate 30 de kile de bagaje…), am ajuns la destinație, în Hălmagiu, pe la ora 10...

Permalink - 0 comentarii

Trei pe biciclete, prin nordul țării. Ce locuri frumoase!


publicat Marți, 15 Oct 2013, 0:36 in Ture pe bicicleta

"Pe unde o luăm mâine? Mergem spre Baia Mare prin Ulmeni, ori mergem către Gâlgău?", mă întreabă cei doi coechipieri. "Nu știu, vedem noi mâine dimineață", le răspund, deși, având în vedere că va fi sâmbătă, ca să nu cumva să prindem cine știe ce nuntă unde vom poposi, mă bătea gândul să schimbăm primul traseu, către o altă destinație. Iar a doua zi dimineață, evident, ne hotărâm să o luăm spre către Valea Chioarului, în cu totul altă direcție. Ne uităm unul la altul și zâmbim. Știam că așa va fi. În viteză, către Valea Chioarului E aproape ora 10, așa că pornim. Și nu oricum, ci în ritm susținut, dar nu pentru că am vrea să ajunge repede la destinație, ci, pur și simplu, ritmul a venit de la sine, fără a ne forța prea tare, așa că ajungem repede la Ciocmani, unde apar primele probleme. "Mă doare genunchiul drept." OK. Se pune genunchieră, apoi plecăm mai departe, dar, după doar câțiva kilometri apar probleme la o bicicletă, însă le rezolvăm rapid. Stop. Am găsit un izvor, și nu se poate să nu oprim. E atât de bună apa proapătă de izvor! Cel puțin, pentru mine e o delicatesă. Așa că beau în...

Permalink - 0 comentarii

Pedalând: Zalău-Cheile Bicazului, apoi înapoi. Superb!


publicat Luni, 23 Ian 2012, 13:56 in Ture pe bicicleta

Aceea și echipă ca anul trecut, plus încă unul. Patru, și totuși trei, din nou.     De abia așteptam momentul când o să pornim, din nou, într-o altă aventură pe biciclete. Acum cu mai multă experiență, plus un nou membru în echipă, novice, dar nerăbdător să simtă pedalele către ce va fi să fie. „Mai avem două săptămâni și plecăăăăăm!!!”. Harta traseului gata configurată, ultimele îmbunătățiri la biciclete (care acum au avut parte de un upgrade, necesar pentru cei în jur de 800 de km care ne așteptau, mai mult de jumătate prin munți), cumpărături de început de călătorie și entuziasm pe măsură... Hmm. La asta nu ne așteptam. Înainte cu câteva zile, mesaj: „nu mai pot să vin, a intervenit ceva. Îmi pare rău”. Deci, la fel ca anul trecut, patru, dar totuși trei. Oftăm. Parcă am fi luat o piatră în cap. Și nu ne vine să credem, dar, asta e, decizia a fost luată, iar noi, ceilalți, n-avem ce face decât să o respectăm. La urma urmei, e prietenul nostru. Oricum o să-l luăm cu noi în gânduri. Trei to go.     Către Dej, 92 de kilometri     Ne întâlnim la punctul de plecare, devreme, cu un drum de început lung și nu ușor, și cu o răceală zdravănă, netratată, dar ce mai contează... O ultimă verificare, emoții, apoi încălecăm...

Permalink - 1 comentarii

Transalpina: „Cam greu o țâră, da’ no!”


publicat Vineri, 7 Oct 2011, 13:53 in Ture pe bicicleta

29 iulie - 13 august 2011   De data asta suntem cinci, adunați care de pe unde, fiecare cu problemele lui, cu semnele lui de întrebare. Însă totul e pe planul doi, o să vedem noi ce și cum, ne dorim de mult să ajungem pe Transalpina, așa că ne punem de acord asupra perioadei. Apoi, după ce vin confirmările cum că fiecare are liber atunci, stabilim traseul – traversăm Apusenii, apoi Transalpina, Retezatul, din nou Apusenii. Și ce-o mai fi să fie. Bani nu prea avem, însă bicicletele sunt puse la punct, coburii pregătiți, iar vremea se anunță bună, excepție făcând primele trei zile – se anunță ploaie. „Mâine, în jur de nouă, ne întâlnim în fața blocului,” le dau de știre telefonic. „Să fiți gata.” Prima etapă se lasă cu urmări neplăcute Vineri dimineața, în jur de ora nouă, așa cum stabilisem, ne întâlnim. Trei dintre noi - cu coburii încărcați pe biciclete. Al patrulea are a doua zi nuntă (e naș), așa că o să ne însoțească doar o parte din drum, urmând apoi să ne regrupăm peste două zile. Al cincilea e în stand-by, în Cluj. Cu el o să ne întâlnim a doua zi, undeva lângă Gilău. OK, pornim. Ieșim repede din oraș și o luăm către Meseș. Însă ceva nu e în regulă la...

Permalink - 4 comentarii

De-a lungul și de-a latul Apusenilor, pe bicicletă


publicat Miercuri, 15 Dec 2010, 14:38 in Ture pe bicicleta

Două mâini bușite, patru în echipă, dar totuși trei     Ăsta e al cincilea turneu pe bicicletă, de două ori am fost doi în echipă, iar celelalte două de unul singur, le zic celorlalți, și nici unul nu poate fi asemănat cu celălalt, atâta doar că sentimentul de libertate e atât de profund, iar senzațiile încercate atât de intense încât ți se imprimă adânc în suflet. Și totuși, de fiecare dată când am fost în echipă, deși a fost ceva extraordinar, pentru celălalt a fost once in a life time. Unul și-a vândut bicicleta la întoarcere, celălalt o mai are și acum, dar n-a mai folosit-o niciodată. Probabil, și pentru unii din voi o să fie la fel. Le-am privit exaltarea de pe chipuri și dorința de-a merge în „aventura pe două roți” și mi-am zis că de data asta n-o să mai fie nimeni care să adopte „once in a life time-ul”. OK. Cu mâinile înfășurate în fașe elastice, după un accident serios avut cu câteva zile înainte (trebuie să le punem în ghips pentru 3 săptămâni, îmi zice doctorul. Nici vorbă. Peste două săptămâni voi fi în Apuseni pe bicicletă), desfac harta să ne punem de acord, pentru ultima dată, asupra traseului de peste câteva zile. Apoi ne despărțim cu ochii minții deja pe traseu. După câteva zile, un telefon: „nu mai vin. Mi-am luat...

Permalink - 3 comentarii

Spre Dunăre. Și, totuși, nu chiar


publicat Miercuri, 15 Dec 2010, 14:35 in Ture pe bicicleta

  3 iunie - 18 iunie 2010 Zarurile sunt aruncate demult. O luăm înspre Dunăre Deja avem experiență ca echipă, traseul e ales, iar bagajele sunt ca și făcute. Însă zilele se scurg repede, repede și, până să ne dăm seama, a doua zi ar trebui să o luăm din loc, călare, din nou, pe biciclete, de data asta pe un traseu mai lung, către Dunăre. De data asta nici o schimbare în grup, de abia așteptam să plecăm. Înainte, însă, să vedem cum stăm cu vremea. Și vremea nu se anunță deloc cum ne așteptam, ba, din contră, pare că vrea să-și facă de cap. OK, asta e, vedem noi mâine ce va fi să fie, poate, totuși, o să fie frumos, nu de alta, dar altfel e când vremea te trimite afară din oraș, către două săptămâni de libertate. Prima oprire - Aleșd. Sau nu Dimineața aduce vești proaste. E cenușiu afară, nici vorbă de soare, ba, mai mult, plouă mărunt și e rece. Mă uit la ceas. E deja 10 și ar fi trebuit să fim pe drum, nu în geam privind norii încăpănați de deasupra. Bagajele sunt făcute, totul e pregătit, însă se pare că trebuie să amânăm startul. De-acum e aproape 12, soarele nu vrea să se arate, eu tot în geam, cu ochi la nori, și e deja târziu să mai pornim. Așa că dau un telefon, să văd starea de spirit a celorlalți. Ei, ca și mine, tot în geam, dând din picioare. Și, dacă tot dăm din...

Permalink - 0 comentarii